Joaca de-a moțiunea

Astăzi, parlamentarii dezbat moțiunea de cenzură a PD la adresa Cabinetului Tăriceanu. Chiar dacă democrații susțin că vor o limpezire a situației politice, să vadă care partid este la putere și care face opoziție, în esență aceștia au cu totul alte interese. Mai întâi, ei vor să facă felul PNL și primului ministru Călin Popescu Tăriceanu. Mai ales că, „sub îndrumarea atentă a președintelui Băsescu”, în doi ani de zile nu au reușit lucrul acesta. Mai mult, excluși din Guvern au fost chiar miniștrii proprii, iar democrații înghit cu greu acest lucru. De aceea, prin orice mijloace, unele neconstituționale și nedemocratice, PD încearcă să revină la putere.

 

Aceasta după ce în campania de susținere a referendumului din 19 martie, pentru demiterea lui Traian Băsescu, democrații au cheltuit milioane bune de euro, iar acum banii trebuie, cumva, recuperați. Marionetele dlui Băsescu nu văd că, în urmă cu două luni și jumătate, Guvernul Tăriceanu 2 a fost reconfirmat cu o majoritatea superioară celei din 2004, de la instalarea cabinetului Alianței D.A., în frunte cu același premier. PD nu mai poate de grija că actualul executiv este minoritar, având o reprezentare parlamentară de 18 la sută. Același partid, plus obedienții băsescieni de la PLD, nu recunosc, însă, că o eventuală adjudecare a guvernării îi va găsi tot într-o lipsă de sprijin parlamentar. Într-o ipocrizie asumată fără reținere, inițiatorii moțiunii de cenzură critică susținerea PNL de către PSD, calificând relația ca fiind una „drept împotriva naturii”. De parcă Alianța D.A., formată dintr-un partid socialist, PD, și unul liberal, PNL, ar fi fost una de-a dreptul naturală. Tot democrații se găsesc îndreptățiți să vorbească și despre interferarea programului liberal cu cel social-democrat, ei care peste noapte, într-o lipsă totală de inconsecvență, au trecut de la doctrina socialistă la cea populară.