O acțiune de suflet, cu răsunet internațional, la Boroaia

Vasile Tomegea (1882 – 1978), marele dascăl din Boroaia, una din figurile ilustre, luminate ale satului, județului și neamului, care a luptat din toată ființa sa să-i înarmeze pe oameni cu cele necesare luminării lor, intrat în legenda așezării, are influență și astăzi asupra cadrelor didactice din comuna amintită, vreo 48 la număr, marea majoritate fiind calificate și titulare pe post. Prof. univ. dr. Gheorghe Scripcaru, autorul ultimei monografii a Boroaiei, „O reîntoarcere în spirit”, spune că „de-a lungul anilor, mii de copii de la Boroaia s-au bucurat de învățătura celor mai înalte școli din România, spre a fi de folos țării întregi”. Acest lucru se întâmplă și astăzi, școala de aici fiind considerată una dintre cele mai de vază instituții din zonă și din județ. Despre ea și despre localitate în general, se pot spune foarte multe lucruri frumoase. Vom reveni, săptămâna viitoare, cu un articol mai amplu.

 

Astăzi vom trata doar o faptă, o acțiune de suflet, cu rezonanțe internațio-nale: 15 elevi din Lituania (Ustukias, regiunea Pasvalys), în-soțiți de 3 cadre didactice, au organizat, aici, timp de două săptămâni, un interesant schimb de experiență, cu tema: „Vorbim franceza muncind”. Simpatici, dezinvolți, veseli și bine dispuși, lituanienii au fost cazați la gospodari din sat, care au copii la școală, de vârsta lor. Greul acțiunii, mai ales că boroienii au ținut să fie gazde ospitaliere, l-a dus nu numai conducerea școlii, dar și doamna profesoară de franceză Maria Beraru, care a trebuit să fie mai mereu în mijlocul grupului, ca translator și organizator al unor acțiuni. Deși mai emancipați și neobișnuiți cu stilul nostru de viață, cu mâncarea și obiceiurile, cu programa școlară, copiii din Lituania s-au acomodat ușor și au făcut legături strânse cu colegii lor din Boroaia, cu profesorii și familiile unde au fost cazați. Joi, i-am vizitat la „locul lor de muncă”, adică într-o clasă special amenajată ca atelier de pictură. „Operele” lor erau spre final, pentru că duminică își vor lua rămas bun de la gazde și se vor întoarce acasă, cu amintiri de neuitat. Aveau terminate de pictat icoane pe lemn sau pe sticlă, multe din-tre ele fiind chiar reușite, pe care le vor duce acasă, ca o mărturie a ceea ce au făcut ceva în România. Dna prof. Beraru ne vorbește cu multă plăcere de acești copii, care au stârnit interesul localnicilor. Chiar dacă au pretențiile lor (marea majoritate vor să facă baie în fiecare seară, iar unii sunt total vegetarieni), ei au mărtu-risit că Boroaia este un mic oraș, față de localitatea lor, iar casele mari, spațioase, de a-ici, unele asemănătoare cu căminele lor culturale, i-au impresionat. Așa cum i-a im-presionat faptul că pe drumul european circulă atelaje hipo și biciclete, ceea ce în țara lor nu este permis. Acum, după mai bine de o săptămână de ședere, băieții și fetele din Lituania au învățat să spună corect „Îmi place foarte mult aici” sau „Nu vreau să plec de aici”. S-au acomodat și sunt încântați de tot ceea ce au făcut și văzut, de prieteniile legate. După cum am aflat de la dna prof. Beraru, copii-musafiri au par-ticipat la ore de curs, au luat chiar ore de limba română, au trimis mesaje acasă (școlile din Boroaia beneficiază de 39 de calculatoare), au învățat dan-suri populare românești, ex-presii uzuale în limba româ-nă, participând la competiții sportive de handbal, fotbal, volei. Mai mult decât atât, au participat la o excursie la mă-năstirile Moldovița, Sucevița și Putna, având ocazia să admire picturile acestor monu-mente istorice și de cult. După ce, joi, de Sfântul Dimitrie, au participat la hramul din satul Giulești, copiii au plecat, ieri, într-o excursie la Iași, vizita lor încheindu-se cu un spec-tacol și alte activități menite să le amintească multă vreme de Boroaia. Gazde primitoare și gospodari destoinici, cei ce au avut grijă de acești musafiri le-au pregătit să le înmâneze, la plecare, câte un CD cu ima-gini din activitatea lor și alte cadouri care să le amintească de România. Rasa, Nida, Irena, Iustas, Martina, Edita, Gintaras sunt doar câteva nume ale copiilor din Lituania, care s-au legat sufletește de Boroaia, de colegi de-ai lor și familiile acestora, de profesorii de aici. Domnul Alexandru Muraru, directorul coordonator al școlii Boroaia, ne spunea că vizita de două săptămâni a celor 15 elevi și 3 cadre didac-tice din Lituania „este o acțiune pe multiple planuri pentru școală, care a însemnat o im-plicare a majorității cadrelor didactice, ridicând simțul răs-punderii fiecăruia dintre noi.” În primăvară, în luna mai, mai mulți elevi din Boroaia, însoțiți de cadre didactice, se vor deplasa, la rândul lor, în Lituania, pentru a întoarce vizita musafirilor de care am vorbit.