Necazurile sunt aduse de ape…

După ce își trage seva din dealurile ce străjuiesc comuna Izvoarele Sucevei, râul Suceava intră, ca un pârâiaș molcom, pe teritoriul statului vecin, Ucraina, unde adună mai mulți afluenți, lărgindu-și albia, după care revine în „patria-mumă” triumfal și, uneori, zgomotos. „Holul de intrare în casa mare”, adică în România, cum plastic se exprima cineva, îl constituie comuna Ulma. Când „se rup norii”, Suceava se transformă în… fluviu și dă multă bătaie de cap oamenilor locului. Aproape că nu există an în care râul cu pricina să nu-și facă de cap, punându-i la grea încercare pe săteni. Domnul Ioan Bahan, primarul comunei Ulma, își amintește că, în luna august, anul trecut, a plouat necontenit trei zile și trei nopți. Apa, curgând furioasă, a distrus diguri, poduri, podețe și chiar gospodării. La un moment dat, Ulma rămăsese fără curent electric, iar viața unor cetățeni era pusă în pericol.

 

La chemarea primarului au venit în ajutor echipaje ale poliției de frontieră, pompieri militari de la Rădăuți, lucrători ai postului de poliție din localitate și ai primăriei. „N-aș dori nimănui să treacă prin ceea ce am trecut noi atunci – ne spu-nea, recent, domnul Bahan. Au fost nopți de groază, când, la lumina farurilor unor mașini, a trebuit să salvăm familia lui Grigore Timiș, formată din 4 persoane. Șuvoaiele învolburate i-au surprins pe oameni în case. Orice moment de întârziere însemna un risc. În toiul nopții, pe la ora 1,40, un brav soldat pompier, pe nume Cotos, din Falcău, s-a legat cu o funie de mijloc și a intrat în apă, înaintând circa 50 de metri spre cei aflați în pericol. Am observat, la un moment dat, că valurile îl îm-ping la vale și că nu-și mai poa-te ține echilibrul. A fost tras înapoi, pe mal. Aici și-a dat seama că nu este altul mai voinic ca el, care să ajungă la gospodăria lui Timiș. Barca din dotarea pompierilor nu pu-tea fi folosită. Flăcăul nu s-a dat bătut și a intrat din nou în apă, dar printr-un alt loc, ceva mai accesibil. De astă dată, cu un par lung într-o mână și bine încins de mijloc cu aceeași funie, a ajuns cu bine pe malul opus, unde a legat funia de un copac, realizând, astfel, o pri-mă „coardă”, prin care puteau fi salvate cele 4 persoane. Cu ajutorul a doi colegi, soția lui Grigore Timiș și un copil au fost trecuți peste apă. La al treilea transport, când solda-tul ținea, cu un braț, pe fiica, de 15 ani, a lui Timiș, iar cu celălalt braț se ținea de funie, au intervenit momente de groază. Puterile îl lăsau, iar noi, cei de pe mal, observam acest lucru. Lumea striga, ui-tându-se, neputincioasă, cum moartea își întinde ghearele spre o minoră nevinovată. În fața valurilor mari, nu a mai rezistat, iar minora a fost scă-pată în apă. Când nimeni nu se aștepta, paznicul Gheorghe Hoffer, localnic, care asista la toată această scenă teribilă, a sărit în apa învolburată. Cu mari eforturi a reușit să prindă fata și să o aducă la mal…” După acele inundații din toamna anului trecut, comuna Ulma a rămas ca după… po-top. Drumurile publice, ulițele satului erau distruse. Tone întregi de moloz, bușteni, pie-triș adunat de prin dealuri și munți blocau căile de acces. Multe gospodării au avut de suferit după retragerea puhoiului. După cum am aflat, de atunci, domnul Bahan nu a mai avut liniște. A bătut pe la mai multe uși și a găsit în-țelegere la Prefectură și Consiliul Județean Suceava, iar directorul Dumitru Popescu și adjunctul său Vasile Pavăl, de la SUTC Suceava, și-au stabilit un fel de cantonament la Ulma. S-a lucrat zi-lumină, iar până în iarnă urmările dezastrului au fost înlăturate în bună parte. Mai mult ca atât, s-a acționat pentru consoli-darea digurilor, cu gândul că asemenea necazuri se pot repeta. Ulma. O comună cu 8 sate, aflată la marginea județului, într-un loc unde, uneori, necazurile oamenilor vin odată cu apa. Locuitorii ei, majoritatea de etnie ucraineană, sunt căliți de munca grea pe care o pre-stează la pădure sau la creș-terea animalelor, nevoiți să înfrunte vicisitudinile vieții. Și sunt atâtea și atâtea greu-tăți… În primul rând, 38 de gospodării nu au curent electric, iar gazul lampant devine o raritate. Drumurile comu-nale, dar și cel județean ce leagă comuna de restul lumii sunt desfundate. Copiii fac naveta la școala generală de la distanțe mari. La Revoluția din 1989, o fiică a satului, Vero-nica Curic, fostă Velecico, a fost împușcată mortal, în Piața Iozefini din Timișoara, dar, după decesul ei, nimeni nu s-a mai interesat de familia sa, rămasă îndoliată pentru tot restul vieții. Probabil că totul s-a uitat… Optimist, domnul primar Ioan Bahan crede într-un viitor mai bun al așezării. După cum ne-a mărturisit, dânsul este convins că auto-ritățile județene se vor ține de cuvânt și, poate chiar în cursul acestui an, vor finanța asfaltarea celor 7 km de drum ce duce spre Punctul de frontieră Ulma – Rusca. Mai ales că acest deziderat al oamenilor este și o promisiune mai ve-che a liderilor județeni.