Un eveniment editorial de excepție

Am în fața ochilor o elegantă carte de muzică, pe care autorii, domnii profesori Marian Palade de la Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Suceava și Dorin Șcheul de la Școala Generală Nr. 3 din Rădăuți, au numit-o Hai la joac-afară! – Marian Palade și Dorin Șcheul: Hai la joac-afară. Culegere de cântece, jocuri și numărători muzicale pentru școlari și școlari mici. Editura George Tofan, Suceava, 2006, 230 pag. Primul autor este bine cunoscut prin activitatea sa pe tărâm muzical (este dirijor, compozitor, editor de lucrări muzicale, fondator al „Romantic Clubului” de la Colegiul Național). Despre cel de al doilea autor am aflat că e un tânăr profesor, entuziast cercetător al tezaurului muzical al lumii copiilor, inițiator de programe și lecții de muzică pe calculator.

 

Am spus o carte elegantă, pentru că asta este impresia pe care o ai privindu-i prima copertă, pe care un grup de prichindei (preluat dintr-un mai vechi Abecedar) se joacă, înconjurat fiind de câteva instrumente muzicale, părtașe, parcă și ele, la joaca nevinovată a copiilor. Cartea este, după cum se precizează în subtitlu, o Culegere de cântece, jocuri și numărători muzicale pentru preșcolari și școlari mici. Pătrunzând între copertele sale și răsfoindu-i paginile ți se relevă efortul, deloc ușor, pe care autorii l-au depus, atât pentru culegerea materialului, cât și pentru aranjarea lui în pagină, astfel încât cei cărora cartea le este destinată (educatoarele, institutorii și învățătorii, dar se pot folosi de ea foarte bine și profesorii din învățământul gimnazial) să descopere ușor ceea ce doresc să afle. Cartea cuprinde cântece de autor, incantații și invocații din folclorul muzical al copiilor din Bucovina, dar și din vechiul regat, grupate tematic: cântece religioase, patriotice, cântece inspirate de natura înconjurătoare și fenomene ale naturii, de anotimpuri, cântece destinate mamei, diferitelor îndeletniciri umane, cântece de joacă. Pentru fiecare temă, educatoarea, institutorul sau învăță-torul, respectiv profesorul de mu-zică, au la dispoziție câte 10-12 cân-tece. Așa cum se obișnuia cândva în școala românească, la început sunt câteva cântece-rugăciuni: Deștep-tarea, Sfat bun, Înger, îngerașul meu, Înger păzitor și Rugăciune la intrarea în clasă. Între cântecele patriotice, am observat compoziții celebre ale unor compozitori renu-miți: George Enescu (Câte țări sunt pe pământ), D.G. Kiriac (Țara mea), T. Popovici (Limba noastră), G. Mu-sicescu (Chipul patriei), Ciprian Porumbescu (Cântecul Tricolorului) ș.a. Sunt recuperate, spre beneficiul educatorilor, cântece foarte vechi, cu autori cunoscuți, cum este cazul lui Ștefan Nosievici (Drum bun, toba bate), altele cu autori necunoscuți (Român voi fi, Copilul isteț, Măi, stejar, La moartea lui Ștefan Vodă ș.a.), precum și cântece populare (Am o țară ca o floare) sau din fol-clorul copiilor (Vrăbiuța, În pădure ș.a.). Notăm și câteva titluri din re-pertoriul grădinițelor: Piticii, La mure, În poiană, Stă la geam o păsărică. Autorii au urmărit ca la-tura educațională a melodiilor inclu-se în culegere să corespundă cu programele de învățământ actuale. Cântecele sunt nu numai plăcute sub aspect melodic și prin încărcătură poetică, ceea ce le face ușor asimi-labile de către copii, dar, pentru pre-școlari, bunăoară, învățarea lor este mult ușurată atât de linia melodică simplă, cât și de „întinderea” lor (u-nele cântece au una sau două strofe). Învățarea lor corespunde unor cerin-țe didactice precum: dezvoltarea am-bitus-ului vocal, a simțului ritmic, dicției ș.a. În cuvântul introductiv, autorii precizează că majoritatea cântecelor „poate fi utilizată ca material sonor de bază în însușirea corectă și conștientă a înălțimii su-netelor muzicale, în studiul notelor, duratelor și pauzelor corespunză-toare, în relația notă muzicală-sunet muzical și altele din perioada notației muzicale.” Afirmam, prin titlul acestei succinte prezentări, că sun-tem în fața unui eveniment editorial de excepție. Aceasta, din mai multe motive. În primul rând, este vorba de a treia culegere de acest fel apăru-tă în țară după decembrie 1989, menită a acoperi un gol imens în procesul de educație muzicală și prin muzică (trezirea sentimentelor de dragoste față de oameni și de muncă, față de frumusețile patriei, de ocro-tire a naturii cu universul ei fabulos, fără de care viața ar fi imposibilă, dezvoltarea unor simțuri și aptitudini practice, perceperea universului copilăriei în tot ce are el mai frumos ș.a.). Este, în același timp, această culegere, cea mai completă și prima de o asemenea anvergură de după cea publicată în Bucovina, în 1914, de Isidor Vorobchievici (Flori din Buco-vina) și cea aparținând tot profeso-rului Marian Palade, editată în 1999 (O vioară mică de-aș avea). De altfel, contribuția compozitorului Marian Palade constă nu numai în inițierea lucrării, în culegerea și selecția cântecelor, ci și în cele circa 30 de com-poziții proprii, care nu sunt cu nimic mai prejos decât ale marilor maeștri din domeniu. Având în vedere valoarea cule-gerii, nu ne putem închipui că ar putea exista vreo bibliotecă școlară care să n-o aibă în colecție sau că ar putea lipsi din materialul didactic al institutorilor, învățătorilor și educa-toarelor. Generoși, autorii au dedicat antologia „generațiilor de profesori, învățători și educatoare, tuturor celor care au vegheat devenirea generații-lor de elevi, eleve și studenți din li-ceele pedagogice ori din instituțiile de învățământ superior de profil”. Și încă un amănunt, nu lipsit de impor-tanță. Aflăm că dl profesor Marian Palade intenționează să realizeze un CD cu cântece din această antologie, un fel de lecții metodologice, care să servească drept model de interpre-tare. Mai rămâne și să fie sprijinit în această întreprindere lăudabilă. EMIL SATCO