Adela Popescu este prezentă în „Ex ponto” (nr. 3/iulie-septembrie 2005) cu o cronică, veritabil studiu, de Ileana Marin, consacrat poeziei sale din volumul bilingv, în română și japoneză, „Între noi – timpul”, apărut la editura niponă Michitani, și, de asemenea, în primul număr, dublu, pe acest an, al revistei „Intertext”, editată de Casa Corpului Didactic Boto-șani, de data aceasta cu un substanțial interviu, „Cine a zis că poeții ies la pensie?”, o convor-bire purtată la sfârșitul lui 2005 cu Helia Rimoga, în care, referindu-se la proiectele sale, Adela Popescu mărturisește: „Chiar vreau să mă întorc de unde am plecat. Adică, la editura care m-a debutat în 1975. Astăzi se numește Editions Cherche Midi și e condusă de poetul Jean Orizet împreună cu care Holley Chirot mi-a tradus în franceză cele 15 poeme din cartea pe care mi-a publicat-o însă Jean Breton, directorul de atunci, acum la pensie. Cine a zis că poeții ies la pensie? / Aș vrea să mă reîntâlnesc cu cititorul francez și să-i ofer, după 30 de ani, o recoltă mai bogată. Voi vedea care sunt noile condiții./ Poemelor nu le am grija, nu le zoresc nașterea. Le scoate la lumină viața, ca pe cele încă 4, din vara anului a-cesta, 2005.” Să le reaminti-m cititorilor că toate cele patru poeme au văzut lumina ti-parului întâi în „Crai nou”.
„România literară” (10/2006) publică o scrisoare a monahiei Elena Simionovici, muzeograf la Sfânta Mănăstire Voroneț, care merită cunoscută și de cititorii ziarului nostru: „Sunt o cititoare atentă a Revistei România literară. Am observat că acordă drept la replică și m-am decis să-i răspund succint autorului Limitele unei comparații, din nr. 7, 2006, Mihai Neamțu. / Dacă a vrut să fie interesant e problema lui. Dar a aduce în discuție cu povestea caricaturilor și «frescele atât de incorecte politic ale Voronețului» mi se pare o afirmație aberantă da-că nu excesiv de răuvoitoare. / Îi aduc aminte, dacă va fi știut vreodată, că pictura exterioară a Sfintei Mănăstiri Voroneț s-a realizat în anul 1547, departe de realitățile politice ale vremii noastre. În tehnica picturii în frescă sunt reprezentări ale Sfintei Scripturi, deci cele mai multe sunt Icoane. / Prezența reprezentanților unor popoare necreștine, în același registru cu Moise, este doar o invitație pe care acesta o face de a-l cunoaște pe Iisus Hristos. / Nu sunt caricaturi și niciodată de când suntem noi aici și vorbim oamenilor din toată lumea, de toate credințele, nimeni nu s-a arătat ofensat de prezența imaginilor pictate…”
Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!



























Comentarii