Interviu cu muzicianul american ELDAD TARMU

„În jazz sunt autodidact”

Sucevenii au avut prilejul fericit de a-l asculta la ei acasă pe vibrafonistul american de jazz, totodată compozitor, americanul Eldad Tarmu, în cadrul celei de-a doua ediții a manifestării pornite de la Iași „Jazz în cartier”. El este un muzician bine cunoscut în Los Angeles – locul care l-a adoptat în adolescență, fiind israelian de origine –, în a-proape toată lumea, iar de 3 ani și în România. Numele său se leagă de festivaluri cunoscute de jazz, la unele dintre ele fiind și director muzical, cum ar fi cele din Cu-ba, Israel, Belgia, Cehia, Ungaria, București, Sibiu. Specialiștii îl consideră „unul dintre cei mai creativi muzicieni de jazz”, care impresionează prin „swing-urile sensibile” și „solo-urile pline de acuratețe”. Se spune despre Tarmu că a fost influențat de Bobby Hutcherson, în interpretarea la vibrafon, iar în compozițiile sale, de neuitatul Chick Corea. Pentru necunoscători, precizăm că vibra-fonul este un instrument muzical de percuție, asemănător cu xilofonul, în care sunetele produse de niște lame metalice sunt prelungite cu ajutorul unor tuburi de rezonanță.
 

Eldad Tarmu predă jazz la Timișoara, de anul trecut, la recent înființata Facultate de jazz „Richard Oschanițki”, din cadrul Univesității particulare „Tibiscus”, fiind desemnat coordonator al activității di-dactice de către IAJE (International Association for Jazz Education). El a pus la dispoziția facultății menționate un studio de înregistrări digital, unde studenții vor putea imprima CD-uri, pe care facultatea le va pune în vânzare. Va fi un spațiu de descoperire și exersare a tinerelor speranțe, dar și o sursă suplimentară și imediată de câștig. Discografia lui Eldad Tarmu cuprinde, după cum ne-a spus glumind, mai mult de 4 discuri și mai puțin de 10. Dintre cele mai cunoscute, menționăm Aluminium Forest, apărut în 1998, Get up close (2001), Visitis (2003) și, cel mai recent, Exotic tales, care a fost lansat, de altfel, în România, în premieră. Inter-viul de față a avut loc cu aju-torul ziaristei ieșene Alina Tacu, unul dintre organizatorii „Jazz-ului în cartier”, care a asigurat traducerea. – Când și cum te-ai a-propiat de muzică, în ge-neral, de jazz în special? – În jazz sunt autodidact, prima licență nu mi-am luat-o în muzică. Vin dintr-o casă în care se asculta muzică clasică, fratele meu a fost violoncelist Am început ca toboșar și am cântat la tobe în spectacole, ca profesionist, când am termi-nat liceul, toate genurile de muzică erau la modă prin Los Angeles pe-atunci. Era înțe-lept pentru un toboșar în acea vreme să învețe și alte instru-mente. Orașul era concentrat pe munca de studio, televi-ziune și cinematografie. Așa s-a întâmplat că am început să studiez vibrafonul, să cânt la el ca să-mi câștig existența, dar am ajuns să-mi placă foarte mult. – Cum ai descoperit vibrafonul? – Pentru orice muzician de jazz este o descoperire, în-trebarea este de ce l-am ales. De aceea, de câte ori mă întrea-bă cineva asta, răspunsul meu cinstit este «deoarece sună mai bine ca multe alte instru-mente». De la început mi s-a părut că are un sunet magic. – Și ai renunțat la tobe… – Cinci ani am cântat la am-bele instrumente, după care am renunțat la tobe în favoarea vibrafonului. – Este greu de învățat să cânți la el? – E o întrebare complicată; faza de început e mai ușoară decât la celelalte instrumente, fiindcă imediat intri în ton și obții un sunet relativ bun. Într-o fază mai avansată devine mai dificil, deoarece sunt mai pu-țini oameni care cântă la vibra-fon, de la care poți învăța, sunt unele lucruri nedefinite și trebuie să le ghicești. – Ce ne spui despre ac-tivitatea de concert? – Sunt, de asemenea, com-pozitor și, de aceea, sunt prins mereu în proiecte prin care să înregistrez materialele pe care le compun, și să merg în tur-nee cântând acele compoziții. Am concertat în mai toate ță-rile lumii. În Europa am în-ceput turneele în urmă cu 6 ani. Inițial am început să merg în turnee cu muzicieni din Los Angeles, apoi din ce în ce mai rar cu muzicieni pe care îi știam și din ce în ce mai mult cu muzicieni noi, pe care i-am cunoscut în diferite locuri prin care am concertat. – Fiind un instrument mai rar întâlnit în muzica de jazz, cum reacționează lumea la sunetul vibra-fonului, în special tinerii? – Este un instrument ex-trem de vizual, și asta con-stituie un avantaj. Are un su-net visceral și un muzician sau ascultător de rock ar putea fi cel mai sensibil la asemenea sunet. – Cânți numai jazz? – Nu, am uitat să spun, mi-am dat masteratul în muzica afro-latină, îmi place foarte mult acest gen de muzică și în Los Angeles am fost foarte implicat în el. Ultimul meu CD, „Exotic tales”, a fost in-fluențat de ritmurile din O-rientul Mijlociu. Sunt puține genurile muzicale pe care nu le-am abordat; câtă vreme e-xistă instrumente acustice și există spațiu pentru individua-lizare, sunt deschis pentru orice – Cum ai ajuns în România și pe unde ai cântat? – În timpul unor turnee prin Europa am fost, la un moment dat, invitat să cânt în România. Asta se întâmpla cu 3 ani în urmă. Am cântat la Satu Mare, Arad, București, Ploiești, Cluj, Brașov, Sibiu, Iași, Botoșani, în cluburi, dar și în săli de concert. Mi-a plăcut foarte mult să cânt aici și am simțit, de asemenea, că este un loc bun pentru a avea o bază. În acel moment nu mă gândeam că voi preda la Timișoara. – Cum au primit româ-nii instrumentul și stilul tău? – Nemaipomenit, de la pri-mele concerte, răspunsul a fost atât de intens și cu sigu-ranță asta a influențat puternic decizia mea de a veni să predau aici. Primele turnee le-am făcut aici cu propriul meu grup, cu care eram împreună de ceva vreme, un grup foarte închegat. – Vorbește-mi despre activitatea ta didactică de la Timișoara, ce predai? – Predau la universitatea Tibiscus, la Departamentul Studii de jazz, mai multe lucruri, printre care și tehnica vocală. Oferta de a veni să pre-dau la Timișoara s-a suprapus cu lucrarea de disertație pen-tru master, am venit acolo du-pă ce mi-am dat masteratul. – Cât ai de gând să rămâi în România? – Nu mi-am făcut planuri, dar în jazz rareori se fac pla-nuri pe timp îndelungat. Eldad Tarmu nu a fost sin-cer în totalitate răspunzând la această ultimă întrebare, dar am aflat că este atât de impre-sionat de țara noastră, de felul în care muncesc aici oamenii, de prietenii pe care și i-a făcut în Timișoara, încât este posi-bil să rămână multă vreme de acum încolo. Acum a adunat material pentru un nou album, pentru care a făcut înregistrări împreună cu un cvartet de coarde, în prezent acesta fiind în lucru la Timișoara.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: