Orest Onofrei: Faptul că unii colegi sau foști colegi mă acuză este deja un semn de echidistanță, pentru că ar fi fost foarte grav să nu te acuze deloc. A fi echidistant înseamnă, în primul rând, a fi acuzat de toată lumea. – Cu ce măsurați dvs. echidistanța? Aveți vreo unitate specială de măsură? – Nu o poți măsura. Echidistanța absolută nu există, în primul rând, pentru că așa ceva e la robot sau la fizică, la metru, centimetru, kilograme, acolo este un lucru precis. Fiecare din noi avem antipatii, simpatii; poți să fii subiectiv, poți să fii obiectiv, dar cel mai important e să-ți propui să fii obiectiv, în mă-sura în care tu, ca individ, poți să fii. Și, plecând de aici, eu cred că sunt suficiente dovezi că, cel puțin, încerc să fiu echidistant în felul cum mă comport cu primarii din județ, cu serviciile deconcentrate și cu populația, în general. Cred că pot cel puțin proba că în foarte multe din acțiunile care sunt de competența Prefecturii am acționat fără să ținem cont de culoarea politică a unuia sau a altuia.
Orest Onofrei
Sigur că poți fi acuzat sau poți fi suspectat de subiectivism când cineva căută nod în papură; chiar când e vorba să faci ceva pentru județ și să-ți exerciți competențele pe care le ai, funcția pe care o ai. Eu cred că, la capitolul a-cesta, nu am făcut rabat și pot să exemplific cu toate hotărârile de guvern pe care le-am promovat, pentru tot felul de primării din județ, în tot felul de proiecte, inclusiv împreună cu Consiliul Județean. Mărturie stă și felul în care am intervenit atunci când au fost situații de urgență anul trecut în județ; și apoi reparațiile sau alocarea de resurse în locurile unde s-au întâmplat calamitățile respective, inclusiv faptul că, fără excepție, toate firmele din județ care aveau atribuții sau competențe în zona de construcție au participat acolo. Avem hotărâri revocate de toate felurile, în toate genurile de primării. La nivelul acesta cred că lucrurile stau în regulă și faptul că toți angajații Prefecturii, la ora actuală, cel puțin scriptic, nu sunt membri de partid e un semnal. – Sunteți un pic mai detașat în ceea ce privește problemele cotidiene, erați mai încrâncenat la începutul mandatului. Are vreo importanță faptul că nu mai sunteți convocat la sediul PNL pentru diverse explicații? – Din fericire, nu am fost convocat niciodată la sediul PNL, din două motive: nu am fost convocat pentru că nu am fost convocat și a doua oară nu mă puteam convoca pe mine la sediul PNL, pentru că, într-un fel sau altul, eram președinte la PNL. Nu la partid, așa cum am și reclamat noi înainte, s-au luat deciziile în ceea ce privește funcționarea Prefecturii sau serviciile deconcentrate, și eu cred că s-a și dovedit asta. Acum, referitor la problemele cotidiene, nu știu despre care din ele e vorba, dar pot spune că sunt destul de stresat de ele, pentru că județul este un județ foarte greu. – Descrieți puțin agenda dvs. publică în momentul de față. – Eu am crezut și cred în continuare și, de fapt, asta e și frustrarea majoră, că, din păcate, ca prefect fac mult prea multe lucruri care țin de Prefectură. Îmi rămâne foarte puțin timp pentru lucruri care ar fi doar de competența instituției prefectului. Cheltuim foarte mult timp rezolvând conflicte și răspunzând la petiții și la reclamații, cheltuim mult timp stând de vorbă cu oamenii și este extrem de frustrant, nu pentru că nu ne place să vorbim cu oamenii, ci pentru că, în general, din discuțiile cu mii de oameni cu care stăm noi de vorbă rezolvăm foarte puține probleme; cele mai multe nefiind de competența Prefecturii. Și atunci sigur că rămâne mai puțin timp pentru lucruri mult mai importante, care ar putea să fie contabilizate ca lucruri care rămân când nu mai ești prefect. Avem șansa să dezvoltăm județul, să atragem foarte mari investiții. În județ sunt deja unele în curs și sunt altele, foarte multe, pentru care iarăși nu avem suficient timp. Avem o ambiție să facem din Suceava principală locație turistică din țară, pentru care, la fel, trebuie timp extrem de mult. Mai există o oportunitate pe care foarte puțini o sesizează: că Suceava va fi județul de la granița Uniunii Europene, cu extrem de multe oportunități. Va fi județul de graniță a Uniunii Europene cu restul continentului, care nu este în Uniunea Europeană, ori asta creează niște oportunități ce trebuie valorificate. Este necesar să ai o viziune pentru asta și proiecte ca, atunci când ele se întâmplă, să fim pregătiți. Pentru asta e nevoie de foarte mult timp și nu am, cel puțin eu, și nu e bine. Pe agendă se află problema proprietății din județ, care este extrem de complicată, pentru că suntem un județ cu deficit major de terenuri forestiere și agricole; în final, sigur că, din cele 33.000 de cereri, multe nu vor putea fi satisfăcute. Sunt lucruri care țin de agenda involuntară a prefectului și e neplăcut. – Ce ați vrea să faceți, dacă, să zicem, toate celelalte lucruri ar fi rezolvate și v-ați apuca mâine de un proiect major în județul Suceava, respectând atribuțiile pe care le aveți? – Prefectura are atribuții importante în dezvoltarea economică a județului; există șanse și oportunități și ar trebui să le valorificăm; mă gândesc la dezvoltarea turistică, la strategia turistică, care e la început și doar pe hârtie și nu putem să o ducem mai departe, și în mod special la infrastructura județului, de la drumuri până la aeroport, autostradă, de care trebuie cineva să se ocupe. Dacă noi doar lansăm proiecte și idei generoase și ele nu pot fi finalizate, până la urmă ni se vor întoarce împotrivă ca niște promisiuni doar din motive de imagine și nu din voință reală. – Ați lansat, acum câteva luni, o variantă pentru rezolvarea problemei Fondului Bisericesc Ortodox și a retrocedării către acesta a terenurilor pe care le deținea înainte de 1948. Se pare că Arhiepiscopia a îmbrățișat această idee și lucrurile încep să meargă în sensul pe care l-ați insinuat sau intuit dvs. Cum comentați? – Problema la care vă referiți sigur că este, de departe, cea mai importantă, pentru că dacă noi finalizăm definitiv, legal și corect, această cerere, printr-o singură decizie a comisiei județene rezolvăm 80% din proprietatea ce trebuie retrocedată în județul Suceava. La procente o să stăm extrem de bine, dar nu rezolvă integral problema. Am declarat dintotdeauna și am fost adeptul restituirii proprietății în integralitatea ei, definitiv, celor care au deținut-o. Chestiunea vizată în întrebare este mult prea mediatizată și cunoscută, pentru că au existat niște probleme nu de proprietate, ci de proprietar, și a existat foarte multă inflexibilitate la rezolvarea situației respective. Suntem pe cale să o rezolvăm – și eu sper că definitiv. Cu siguranță – fără să vorbesc de lucruri foarte mari – va fi în special pentru binele și dezvoltarea județului Suceava. Dacă de pe o asemenea suprafață fondurile rămân în Suceava, nu se poate ca, în timp, să nu se cunoască. – O să ating un subiect delicat, care știu că vă doare. Ați fost acuzat că n-ați vrea să rezolvați problema asta, pentru că dvs. ați fi de altă confesiune, decât cea creștin ortodoxă. Are vreo importanță? – În mod normal și real nu are cum să aibă; nu vreau să folosesc o expresie care nu e prea frumoasă – n-are nimic treaba … asta cu Prefectura. După mine este o insinuare extrem de răutăcioasă și periculoasă, într-un fel și anacronică pentru anul 2006. Este extrem de ușor – și asta stă în obiceiul nostru, al românilor – să găsim motivații exterioare față de subiect pentru a justifica o acțiune sau alta. Nu are, așadar, im-portanță, pentru că nu are cum să aibă, pentru că nu are nicio legătură una cu alta. Este periculoasă insinuarea, pentru că aruncăm lucrurile în altă parte și căutăm justificări care nu există, iar în felul acesta evităm să vorbim de problema reală. Din punctul meu de vedere, este o formă de presiune inutilă și extrem de periculoasă, pe care o poți exercita asupra unei persoane aducând argumente exterioare problemei respective. Nu vreau să comentez mai mult, pentru că de restul pot să vorbească ceilalți, dacă, vreodată, a avut de-a face sau are de-a face cu soluționarea respectivă religia, sau naționalitatea, sau etnia, sau sexul. Nu facem apel la Constituție, care ne obligă să nu avem nicio problemă în acest sens, dar noi trebuie să fim persoane. Or, persoana Orest Onofrei trebuie judecată după aceste considerente. De asta cred că acea afirmație e gratuită și jignitoare.
Comentarii