„Gara-i casa mea…”

Sunt cuvintele unui puști de 13 ani, care nu are familie și nici acoperiș deasupra capului „A greși este omenește”… Dar ce se întâmplă atunci când plătești pentru greșeli pe care nu le-ai comis? Attilo, un puști de 13 ani, semianalfabet, însă isteț din cale-afară, locuiește pe străzi încă de la vârsta de 8 ani. Nu este prima dată când ajunge „vedetă” la „Crai nou”. Într-o ediție anterioară i-am prezentat viața, atât cât a avut el încredere să ne povestească. Este din Cluj și ambii părinți i-au murit. Nemaisuportând certurile și abuzurile unchilor, care se chinuiau „să-l învețe de bine”, s-a urcat într-un tren și a coborât la Suceava. Casa lui este gara din Ițcani, de unde rareori pleacă. Trăiește din mila trecătorilor și adesea le face belele lucrătorilor Poliției TF. Cu toate acestea, oamenii îl ajută și nu-i poartă pică. Nu numai o dată, asistenții sociali au încercat să-l instituționalizeze. Puștiul a fugit din Centrul de Primire a Minorilor, pentru că „nu mă lăsau să fumez”.
 

Attilo nu știe să trăiască decât pe stradă, iubește libertatea și nu-i pasă de ziua de mâine. „Noi ne jucăm cu el. L-am luat să doarmă într-o noapte la noi, că era frig afară și ni s-a făcut milă. L-am încălțat și l-am îmbrăcat atât cât am putut și noi”, ne-au spus câțiva copii, ce au transformat gara în „teren de joacă”. După gerul de săptămâna trecută am vrut să vedem ce mai face puștiul despre care știam că nu s-a lăsat „dus din gară”. L-am căutat pe peron, în sala de așteptare, chiar și în baruri. În cele din urmă am dat de el printre microbuzele maxi-taxi. Pentru că a crezut că suntem asistenți sociali, puștiul a luat-o la sănătoasa. Am reușit totuși să-l abordăm și să-l convingem să vorbească. „A fost frig… Am stat în sala de așteptare și m-am învelit cu ziarele pe care alții le uitau. Nu ne-a dat nimeni afară. Prefer de o mie de ori să stau în frig, decât să merg la orfelinat”, ne-a spus Attilo, care, ca să ne convingă că o duce bine, a scos din buzunar 400.000 lei. În scurt timp, „prietenarii”, l-au lăsat cu o singură bancnotă de 100.000, iar partea interesantă este că acești „binefăcători” nu sunt oameni ai străzii, ci câțiva adolescenți din cartier. „Am auzit că băieții îl pun la cerșit și seara-i iau banii”, ne-a spus un maxi-taximetrist. De la orfelinat… în gară Attilo ne-a făcut cunoștință cu noul lui prieten, care doarme adesea cu el în sala de așteptare. Pentru că a ajuns la vârsta majoratului, Florin Antochi a fost dat afară din căminul de copii din Târgu Ocna. Tânărul își face veacul prin gara din Ițcani pentru că “nu are unde merge”. Susține sus și tare că nu cerșește, că-i rușine, și că muncește cum poate el mai bine. “Acum, spre exemplu, ajut un domn care stă pe lângă gară să taie lemne. Câștig și eu banii de pâine. Alții de vârsta mea trăiesc altfel…, mai bine. Eu am uitat ce înseamnă să visezi. Îmi este teamă că nu am să prind ziua de mâine, din cauza gerului”, ne-a spus tânărul. Sala de așteptare… În gară oamenii vin și pleacă, însă regula nu se aplică și pentru cei care nu au un acoperiș deasupra capului și se adăpostesc pe timpul nopții în sala de așteptare. Când se lasă seara și frigul le pătrunde în oase îi vezi ve-nind, unul câte unul, cărând după ei sacoșe de rafie unde-și țin câteva boarfe. Au fețele obosite și zbârcite “de prea mult bine”. “Ce te uiți…, nu ai mai văzut oameni? Da, am să dorm aici în seara asta, dar asta nu este problema ta. Doar nu ai să mă dai afară… Oricum nu ai fi prima, alții ți-au luat-o înainte”, ne-a spus un bă-trânel, care, deși supărat pe viață, ne-a făcut loc lângă el. Astfel am aflat că nu este sin-gur pe lume, mai are un frate, care l-a alungat din casă după un proces ce a durat câțiva ani. Pentru că nu are unde să meargă, bărbatul călătorește cu trenul de colo-colo, sta-ționând din când în când în câte o gară. „Am trei zile de când am ajuns la Suceava. A fost frig de tot zilele trecute, dar noi am stat în sala de așteptare și a fost bine”, ne-a spus bătrânul, care nu a vrut însă să ne dea mai multe date. A întors spatele și s-a făcut că nu mai aude. Cerșetoarea din București se află încă pe străzi De două săptămâni, asistenții sociali din cadrul Primăriei Suceava se chinuie să o scoată de pe stradă pe Lucica Mahulea, o femeie în vârstă de 50 de ani, care își face veacul în parcul Areni. Amintim că, la -25 de grade, această femeie dormea pe un canal situat nu departe de Primărie. Șefa Serviciului de asistență socială din cadrul acesteia, Narcisa Marchitan, ne-a informat – și am con-semnat într-un articol – că femeia are probleme psihice și că, deși are trei copii și un apartament cu patru camere în București, își petrece vremea la Suceava fără niciun act de identitate. Conform declarațiilor conducerii Serviciului menționat, săptămâna trecută, o echipă complexă formată din asistenți sociali, medici și lucrători ai poliției comunitare a încercat să o abordeze, însă femeia a reușit să-i fenteze. “A fugit, pur și simplu. Cei care au fost de față nu au reușit să o urce în ambulanță. Am găsit-o în fața Policlinicii din Areni și voiam să o ducem la spital”, ne-a declarat Narcisa Marchitan. Domnia sa a adăugat că a luat legătura cu soțul și copiii Lucicăi aflați la București, însă aceștia au re-fuzat să-și ajute soția, respectiv mama. Menționăm că nu este pentru prima dată când lucrătorii Primăriei se implică în acest caz. Femeia a mai fost trimisă de două ori la București, însă a prins drag de canalul din fața Primăriei și s-a întors. Eforturile asistenților sociali de a o scoate de pe stradă pe femeie nu s-au oprit aici. Ei au luat legătura cu frații Lucicăi din Pătrăuți, care au promis că-i vor face actele. La sfârșitul săptămânii trecute, una dintre surorile femeii a venit la Suceava pentru a încerca soluționarea problemei, însă a plecat așa cum a venit, deoarece Lucica nu a recunoscut-o. “Se uita la mine de parcă nu m-a văzut niciodată în viață ei. Mi-a zis că este din Germania și nu mă cunoaște. Mi-a dat două măsline pe care le avea în mână. Cum să nu ajungă în starea asta, dacă soțul ei a bătut-o toată viața cu scaunul în cap. Nu știu de ce s-au luat, că el era atât de violent…”, ne-a declarat sora Lucicăi. În prezent Lucica Mahulea a rămas tot în parcul din Areni unde probabil va cădea pradă frigului.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: