Cum a văzut o țară întreagă, interesul pentru prezidențialele ferefiste ar fi putut stârni gelo-zia lui Băsescu (surprinzător, foarte tăcut în această chestiune), eclipsând până și telenovela Udrea. În pofida „terorismului mediatic” (pe care, plângăcios, Mircea Sandu îl denunța), chermeza federală a adunat votanții, alaiul Săndeilor bifând „ziua cea mai neagră”, cum s-au pronunțat (unii) presari. Exagerările, firește, n-au lipsit. Dezamăgit că a cules doar 102 voturi în cursa pentru șefia FRF, Gică se consideră un sacrificat pe altarul Sistemului. Stingher printre chiolhănari, dl candidat Popescu n-a putut penetra stupul ferefist și nici secretomania de la Mogoșoaia. Chiar dacă discursul său electoral, vehement și inabil, țintea în persoana Nașului, văzut ca personificare a Răului și paratrăsnetul tuturor neputințelor.
Așadar, la semnalul gigiot (cum se laudă patronul Stelei), gorjeanul Condescu a direcționat voturile înspre Nașu’ nostru cel de toate zilele (pentru încă vreo patru ani și ceva), iar nașii-electori, disciplinați, au uitat de îndemnul Sandu-out. Gigi acuza „măgăriile cu Steaua”, contrele (știute) de care fostul impresar Popescu nu era străin. Și a uitat, brusc, de „cloaca de mafioți” a Federației pe care o punea la zid doar cu câteva luni în urmă. Încât, trăgând linie, „oaia” Gică (apud Condescu) are totuși meritul de a fi vestit apariția Opoziției în fot-balul nostru. Deocamdată, voința dinozaurilor n-a putut fi înfrântă. Iată, faimosul Pinalti a fost recuperat, contele Blatula s-a cocoțat în Comitetul Executiv și există temerea (nu chiar gratuită) că vor înflori vechile năravuri. Dar bucuria lui Sandu a fost reținută. Doar taraful de lăutari aduși de guralivul Horică la OTV i-a stârnit un zâmbet obosit, maneliștii atacând în trombă un refren drag: Nașule, cocoșule… Judecând drept, Gică – având în spate o carieră exemplară – a bătut în campanie vreo 7.000 de kilometri, l-a obligat și pe Mircică să iasă din bârlog și a fluturat un program coerent. Lumea însă n-a uitat că „Baciul” e legat de frații Becali; mai mult, ieșirile lui Giovani i-au făcut „rău” și asta ar putea duce la „o modificare a relației”. Mă rog, lucrurile se vor lămuri. Cert e că trânta cu Sistemul era o miză excesivă și e limpede că, învingător de ar fi fost, Gică n-ar fi reușit să facă mare brânză. Mai ales că a dovedit o stridentă inabilitate în câteva împrejurări (electorale) și, îndeosebi, în discursul final, acuzând „caraca-tița” (prezentă) și ignorând princiar amănuntul că fanii (risipiți în toată ța-ra) nu votează. S-au găsit voci care, ne-drept, l-au taxat drept un „produs al media”. După cum noul vechi președinte era tentat să creadă că mitingiștii potrivnici erau tocmiți „de un ziar” (știm noi care). În fine, ce s-o mai lungim, e limpede că Gică a pierdut și pe mâna lui. Baciul n-a zis, atâția ani, o vorbă rea la adresa lui Sandu; pentru ca, brusc, în campanie să devină vitriolant. Din umbră se ghicea mâna lungă a fraților Becali de a controla fotbalul mioritic, așa blegos cum îl știm. În plus, echipa pe care urma s-o aducă la Casa Fotbalului (numită „sediu comunist”) a rămas învăluită în mister. A ironizat programul-glu-miță al Nașului; dar, prost sfătuit de specialiștii de campanie (tapetați în dolărei), a vorbit de funie în casa spânzuratului: mafia, corupția și revoluția (care, vai, se amână). Să nu fi realizat că taman votanții erau vizați? Și că, astfel, a mai pierdut niscaiva voturi? Asta e, serialul Nașu’ continuă. Încolțit, în-fruntând o presă ostilă, nea Mircică s-a dovedit viclean și mărinimos; va trebui să devină reformist, fiindcă nu va avea o „guvernare” ușoară. Toate tunurile mediatice l-au luat în cătare. Și nu-l vor slăbi. Pricină pentru care s-a aliat cu Ionuț Lupescu, Prunea, Prodan și, se zice, Belodedici, făcând figură de perestroikist. Va rezista un mandat? Gică Popescu zice că nu. Și în vreme ce dl Sandu se va război cu opinia publică, ocupat fiind, va transfera „Kaiserului” eșecurile tricolorilor. Și poate va începe, cu discreție, vânătoarea de disidenți (deși nu prea cred). Iar Gică, lingându-și rănile, suferind pentru înfrângere, într-adevăr stingher la porțile acelei „reuniuni agapice” de pomină, ne asigură că va face „un marcaj strict la politica federației”. Oricum, nu e singur.
Comentarii