Restaurare fără bani ?

Fondurile alocate de MCC pentru restaurarea și conservarea monumentelor istorice și de artă, total insuficiente > Din această cauză, lucrările se întind pe parcursul multor ani, în dauna calității > La Biserica “Adormirea Maicii Domnului” de la Baia, șantierul a fost deschis în urmă cu 16 ani! > Totodată, restauratorii sunt foarte prost plătiți, deși meseria de restaurator se învață în ani de zile, iar operațiunea de restaurare “poate fi asemuită cu o operație pe creier” Monumentele istorice și de artă sunt adevărate comori pentru județul și țara noastră. Unele dintre comorile acestea poartă însă adânc impregnată trecerea vremii, care, în unele locuri, a devenit o amenințare foarte mare la integralitatea monumentelor. De aceea, pe parcursul anilor, la multe astfel de obiective s-au desfășurat ample lucrări de restaurare și conservare. După decembrie 1989, când libera inițiativă a început să-și facă timid apariția, un om cu o experiență acumulată pe parcursul a două decenii de activitate în cadrul unor mari șantiere de restaurare a monumentelor din România a avut inițiativa constituirii unei firme specializate în restaurarea și conservarea monumentelor istorice și de artă – S.C. RESTACO S.R.L. Suceava -, prima firmă cu acest profil din țară, cu activitate, acum, pe raza a 8 județe, atât din Moldova, cât și din Muntenia și Transilvania.
 

Firma face și strămutări de monumente (cum este Hanul “Tulgheș”, care a fost luat din Tulgheș, județul Mureș, și a fost dus în Muzeul satului din Dumbrava Sibiului). Reprezentantul firmei RESTACO Suceava, dl MIHAI BRADU, ne spunea că, de exemplu, din cele 6 monumente istorice și de artă din județul Suceava aflate pe lista UNESCO ca făcând parte din patrimoniul cultural al umanității, firma sa are șantiere de restaurare la 5 dintre ele. “S.C. RESTACO este atestată pe trei perioade: Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare și Petru Rareș. Astea le stăpânesc foarte bine și le fac eu – arăta dl Mihai Bradu. La Ministerul Culturii, noi suntem pe locurile 1 (restaurare în lemn) și 3 (restaurare în piatră). Locul 2 este ocupat de o firmă din Bucu-rești, care face restaurare de stucaturi. După aceea vin restaurarea picturii și alte tehnici”. Fără intenția de a face publicitate, menționăm că, din 1996, S.C. RESTACO S.R.L. Suceava este membru activ al Association Européene des Entreprises de Restauration du Patrimoine Architectural, cu sediul la Lisabona. Beneficiarul lucrărilor de restaurare și conservare este Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, care are în proprietate și administrare monumentele religioase. De aceea, am dorit să aflăm care sunt relațiile firmei RESTACO cu Arhiepiscopia, respectiv cu Înalt Prea Sfințitul Pimen. “Relațiile noastre cu Biserica Ortodoxă – noi lucrăm și la monumente de cult catolice, armenești, inclusiv la monumente laice -, cu Arhiepiscopia și cu Î.P.S. Pimen sunt bune. Trebuie să menționez faptul că eu m-am format ca profesionist aici, la monumentele ortodoxe din județul Suceava. Consider că relațiile mele cu Arhiepiscopia și cu toți preoții parohi la ale căror obiective am lucrat sau lucrăm sunt foarte bune, inclusiv cu Î.P.S. Pimen. Pentru că ne cunoaștem de foarte mult timp și am și întâlniri cu Înalt Prea Sfinția Sa. Ultima dată ne-am întâlnit la Mănăstirea Sucevița, unde avem șantier în plină desfășurare, pentru restaurarea corpului de chilii de pe latura de nord-est”. La ora actuală, firma RESTACO lucrează la 8 monumente: Biserica “Sf. Nicolae” Dorohoi, Cetatea de Scaun, Mănăstirea Zamca etc. Totodată, se pregătește pentru recepția lucră-rilor de restaurare și conservare de la Biserica “Adormirea Maicii Domnului” de la Baia. Dl Mihai Bradu acuză însă insuficiența fonduri-lor destinate restaurării și conservării monumentelor. La biserica din Baia, șantierul a fost deschis în anul 1989 și, din cauza banilor puțini alocați, s-a întins pe parcursul a 16 ani! Domnia sa susține că acest lucru nu a dăunat totuși calității lucrărilor executate în urmă cu 16 ani, “pentru că noi lucrăm foarte bine. Consolidarea macrostructurii podului bisericii, făcută în 1989, a fost foarte apreciată și a fost dată ca exemplu pe țară”. De altfel, firma RESTACO S.R.L. Suceava a primit numeroase premii, pentru calitatea lucrărilor realizate, atestată de specialiști în domeniu ca fiind foarte bună (chiar dacă la restaurare tot timpul apar foarte multe vicii ascunse: tiranți putreziți, crăpături interioare etc.). Nu amintim aici decât Premiul “Ștefan Balș”, acordat, în 2002, de Ministerul Culturii și Cultelor, pentru restaurarea Bisericii “Sf. Gheorghe” –Mirăuți, la care dl Mihai Bradu ține cel mai mult, Trofeul Calității și Trofeul de Excelență, oferit de ARACO, în 2003, tot pentru Biserica “Sf. Gheorghe” – Mirăuți, Premiul de Excelență al UNRMI și Diploma de Merit, pentru punerea în valoare a patrimoniului național, acordată de Guvernul României, în 2004. Drept este să amintim și Ordinul “Serviciul Credincios”, gradul III, acordat domnului Mihai Bradu, în 2003, de către președintele României. Paradoxal este faptul că pentru monumentul care a stârnit cele mai multe controverse în timpul restaurării, la recepția finală, comisia, alcătuită din 17 membri, a acordat calificativul excepțional. Dl Mihai Bradu o numește “o lucrare de referință pentru RESTACO. Aceasta este restaurarea Bisericii “Sf. Gheorghe” – Mirăuți, pe care am redat-o credincioșilor din Suceava ca pe o “mireasă neprihănită” – cum a spus la recepție (și despre Biserica Domnițelor- Coconilor), prof. Alexandru Cișmigiu”. Sunt însă și monumente care, din lipsa fondurilor, au stat ani de zile descoperite, a plouat pe ele, s-au degradat. Au suferit monumentele. “Vă închipuiți că descoperi mâine un șantier (monument), că ai bani și lucrezi, dar poimâine îți spun că n-au bani. Ca să-l acoperi înapoi, pentru a-l proteja, tot așa spun: «n-avem bani». La Biserica «Sf. Simeon» din Suceava, am licitat lucrarea anul trecut, iar Ministerul Culturii ne-a dat 1,4 miliarde. Ce să faci cu banii aceștia? Mai ales când statul îți ia jumătate înapoi, sub formă de taxe și impozite. Din cauză că nu se alocă fonduri, Cetatea de Scaun, cu lucrări începute și neterminate, dispare sub ochii noștri, un sfert deja s-a dus; Curtea Domnească, cel mai vechi monument, certificatul de naștere al acestui oraș, a devenit depozit de gunoi și adăpost pentru boschetari. Și nimeni nu ia nici o măsură. Dar se tot vorbește de «salba noastră de monumente». De ce, de pildă, la Botoșani, Primăria și Consiliul Județean alocă miliarde pentru monumente (vă arăt facturile), la fel Consiliul Județean Timiș, iar Suceava n-a dat un ban pentru monumente. Poate o fi dat pentru pictura de la Mănăstirea Putna, dar pentru restaurare n-a dat nimeni nimic. Nici măcar pentru Cazinoul din Vatra Dornei, construcție laică, nu s-au alocat suficiente fonduri, clădirea fiind într-o situație dificilă. Avem lucrări executate care nu ne-au fost plătite nici acum: 1,5 miliarde de la Curtea Domnească, 3 miliarde de la Biserica «Sf. Gheorghe» din Dorohoi”. Rezolvarea acestei grele situații va veni după retrocedarea, definitivă, a pădurilor Fondului Bisericesc Ortodox din Bucovina proprietarului de drept – Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților. Biserica Bucovinei trebuie să fie bogată, pentru a putea restaura și conserva toate aceste monumente. Și dl Mihai Bradu crede că Arhiepiscopia trebuie să primească pădurile, “cel puțin din două motive. Ca să faci o restaurare adevărată, materialul lemnos trebuie tăiat dinainte, în decembrie-ianuarie, și pus la îmbătrânit (la uscat). Acum, când îți dă statul câțiva bani ca să refaci repede acoperișul, cum a fost la Biserica din Pătrăuți, din cauză că n-au fost destui bani, șarpanta s-a făcut pe jumătate și jumătate a rămas cea bolnavă, plină de cari. Și chiar dacă materialul lemnos a fost tratat, focarul de infecție fiind acolo, carii îl mănâncă acum și pe celălalt. După 10 ani, va trebui schimbat din nou acoperișul. Deci Biserica, dacă are materialul lemnos, eu, ca executant, sau oricare altul, trebuie să facă necesarul pe 2-3 ani. Biserica dă lemnul preotului, cu proces-verbal, pentru monumentul respectiv. După aceea aduci var-pastă, care și el trebuie să stea 3 ani, să se învechească, ca să poți să faci tencuiala pentru o frescă sau chiar zidăria. Acum, banii venind de la buget, trebuie să-i cheltuiești în cursul aceluiași an financiar. Și-atunci, cum să lași lemnul și varul să se învechească timp de 3 ani? Noi, RESTACO, avem totuși o rezervă de 150 de tone de var învechit. Ca restaurator cu experiență, îmi iau măsuri de protecție și cele trei materiale – stejar (6-7 ani), brad (2 ani), var (3 ani) – le pun la învechit.” Puțini știu că o restaurare se face de către specialiști în mai multe domenii: arheologul, istoricul de artă, specialistul în structuri, arhitectul, pictorul, restauratorul. “Ceea ce fa-cem noi poate fi asemuit cu o operație pe creier, mai ales la extragerea picturii, pentru consolidarea structurii. De exemplu, la biserica de la Baia, am extras pictura de pe monument, cu tehnici pur profesionale, după care am făcut consolidarea propriu-zisă. Apoi pictorul pune înapoi pictura și știe că nu mai crapă, nu se mai exfoliază, nu se mai pierde pictura. Pentru că pierderea unei picturi murale este ireversibilă. Odată căzută, nu mai poți s-o aduni cu fărașul și s-o pui la loc, pe perete. La noi, și ne-calificatul este calificat, în sensul că protejează pictura, protejează patrimoniul din interiorul bisericii. Tragedia este că mâna de lucru calificată în România este pe cale de dispariție. Din 1990 până acum, am avut peste 1.300 de oameni: au venit, au învățat meserie, au plecat. Cu câțiva ani în urmă, prin programul PHARE, am format 44 de oameni, inclusiv cu studii superioare, care au învățat tehnici de lucru tradiționale. Li s-a dat diplomă de restaurator. Dintre ei, numai 6 mai sunt la mine, restul au plecat în Italia, Irlanda, Grecia etc. Pentru că lucrările nu sunt plătite. Este rușinos să spui că un restaurator, în România, are 40.000 lei (vechi) pe oră. 40.000 lei pe oră, să faci artă?! Nu se poate, domnule! Suntem foarte, foarte prost plătiți. Și asta, pentru că suntem asimilați cu constructorii obișnuiți, de pe șantierele civile. Cu toate că la noi, un muncitor, ca să facă un mp de tencuială în frescă, lucrează 3-4 zile. Dar, cu banii ăștia, e imposibil să mai formăm oameni, să-i mai ținem. Meseria de restaurator nu o înveți azi sau mâine. De aceea, tragem cu dinții de ei, să rămână. Am totuși oameni de bază, specializați în piatră și lemn și în tencuielile în tehnică de frescă”.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: