Efectele televiziunii asupra minții umane (și despre creșterea copiilor în lumea de azi)

Acesta este titlul unei lucrări de sinteză, recent apărute la Editura Evanghelismos, ce îl are ca autor pe Virgiliu Gheorghe. Titlul atrage interesul în mod aparte, datorită temei, ce se referă la influența mediului modern de comunicare asupra minții umane. Cartea este deosebită, pentru că, având la bază o serie de cercetări, majoritatea americane, prezintă ca unică modalitate de explicare a crizei omului modern noologia creștină.

 

Cel care recomandă această lucrare, profesorul Ilie Bădescu, director al Centrului de geopolitică și antro-pologie vizuală al Universității București, arată că „ea se individualizează între lucrările similare din perspectiva influenței culturii nihiliste (nou concept, adus în prim-plan de către autor, ce vizează starea ordinii spirituale a lumii moderne) asupra omului zilelor noastre”. Efectele televiziunii merg până acolo, încât remodelează omul în întregime, amputându-i naturalețea, imagi-nația, puterea de a avea propriile păreri dobândite prin experiență și studiu. Concluziile neuropsihologilor sunt tulburătoare, întrucât plonjarea individului în mediul comunicării video este similară intrării într-o „stare se-mi-hipnotică”, ceea ce antrenează o „diminuare a cen-zorului rațional al judecății” și, deopotrivă, „deschiderea porților subconștientului și pătrunderea necenzurată a mesajelor TV în adâncul acestuia. Efectul subliminal al televiziunii explică de ce oamenii nu pot înțelege că prin simpla vizionare poate să le fie înrâurită într-o măsură definitorie existența”. Este știut faptul că orice înlesnire excesivă adusă în serviciul unui simț, al unei funcții, al unui organ, atrage după sine un efect de amputare a acelui simț, a acelei funcții, a acelui organ. Televizorul induce aceasta exact asupra simțului vederii, asupra imaginației. Autorul ne previne, prin concluziile și măsurătorile unor savanți americani, neuropsihologi în special, că întreaga cultură legată de televizual creează mediul de apariție a unor anomalii neurologice în ceea ce privește emisfera stângă a creierului, a cărei activitate pare a fi masiv inhibată pe toată durata privirii la televizor. Efectul este o radicală diminuare a capacităților critice, a creativității, a răspun-sului și deci a reactivității cortexului la stimulii primiți pe cale televizuală Capitole excelente sunt dedicate fenomenului de-pendenței de televizor; chestiunea este examinată în orizontul teoriilor dependenței, prin asociere cu feno-menele dependentei de droguri și de alcool. Ne atrage atenția în mod deosebit și ne responsabilizează, în același timp, modul în care sunt prezentate gravele efecte represive pe care le induce televizorul asupra climatului afectiv al familiei și, mai departe, asupra unei bune dezvoltări a copilului. Am putea spune că televizorul suspendă cea mai importantă funcție a familiei: de suport emoțional și moral pentru buna dezvoltare a copilului. Posibilul portret al „copilului televizorului” are puterea de a pune pe gânduri pe orice părinte responsabil. Se pare că tot ceea ce obține omul din partea televi-zorului se referă la corpul său exterior, la simțualitate, la satisfacerea privirii „fizice”, nu a celei interioare. Puterea lui definitorie este aceea de a secătui sufletul și nu de a-l hrăni. Concluziile cărții de față sunt alarmante: omenirea traversează astăzi una dintre cele mai grave crize dintre cele prin care a trecut vreodată, iar riscul rătăcirii este uriaș. Rolul televiziunii în această rătăcire, care va aduce moarte, nimicire și dezastre, este și el copleșitor. Viața creștină este considerată drept antidotul cel mai puternic în neutralizarea virusului acestui curent nihilist. Acest semnal de alarmă se orânduiește între semnele încurajatoare că Dumnezeu nu și-a întors fața de la lume. Nădăjduiesc că aceste rânduri, ce se referă la o problemă cu care ne confruntăm zilnic fără a ne da seama, vor aduce în sufletele dumneavoastră dorința de a aprofunda subiectul, prin citirea cărții. Preot FLORIN MELINTE