„Să nu vorbească lumea despre noi ca despre niște proști care nu pot împărți mărirea (II)

Interviu cu ARCADIE OPAIȚ, președintele Societății pentru Cultură Românească ‘’Mihai Eminescu’’ din Cernăuți – Recent, ai fost atacat foarte dur într-o publicație din nordul Bucovinei… – Da, asta nu este pentru prima dată. Respectivul ziar a început atacurile din anul 2000 și, pentru două articole, redactorul Simion Gociu a fost, prin judecată, pedepsit. Ce se întâmplă acum este o continuare a atacurilor de atunci. Am tăcut, am răbdat, am zis că din doi care se ceartă e vinovat cel care este mai deștept. Înțelepciunea de data asta n-a câștigat. – Are ceva personal cu tine Simion Gociu? – Păi dacă l-am trimis în judecată pentru atac la persoană și a fost pedeapsă prin judecată și pentru el, și pentru ziar, acum bineînțeles că trebuie să se răzbune pe mine și l-a găsit pe Dragoș Olaru care să semneze. A mai fost un articol semnat de Dumitru Gorșcovschi, chipurile că aș fi intervenit în procesul lui de creație, la monumentul lui Eminescu. Cunoști istoria, că au lipsit literele pe parcursul a 5 ani, și eu m-am săturat de atâtea vorbe și atâtea articole în ziare, am luat hotărârea și le-am pus singur, pe riscul meu.

 

Am fost avertizat de Administrația de Stat că voi fi judecat dacă pun facsimilul de dimensiuni care nu corespund cerințelor consiliului artistic, dar eu l-am pus și lucrul acesta n-a plăcut. Acuma facsimilul este, monumentul este, dar nimeni nu a spus de cât tact și înțelepciune a fost nevoie să conving Administrația și îi mulțumesc, și pe această cale, dlui Teofil Bauer că m-a ascultat. – Se aude pe aici, prin sudul Bucovinei, că românii din nord sunt foarte dezbinați și acum, mai nou, sunt dezbinați chiar de ‘’Clopotul Bucovinei’’. Sunt chiar așa de dezbinați din cauza acestui ziar? – Invidia e la mijloc, în primul rând. Fie că primele două numere au fost cum au fost, însă apărând, și asta înseamnă concurență, a trezit invidie. Ziarul ‘’Concordia’’ este finanțat de statul ucrainean și funcționarii primesc salarii enorme, redactorul, chiar recent, am auzit că și-a mărit salariul. – Am fost la ‘’Concordia’’, am văzut că se lucrează într-un spațiu destul de restrâns. Nu mi s-a părut ceva extraordinar… – Eu vorbesc de salarii, nu de spații. Iar salariile sunt cum sunt la un tiraj destul de modest, ziarul fiind plătit de stat. Și apoi, neprietenii s-au întrebat: De ce Opaiț fondator? – Ce gândești să faci pentru ca animozitățile să dispară? – Eu le-aș propune să oprească lucrarea de atac la persoana lui Opaiț și le-aș propune celor de la Departamentul pentru românii din afara granițelor țării să nu finanțeze atacurile împotriva lui Opaiț, deci publicațiile care atacă un român. Se spune că Opaiț s-a vândut Administrației, asta pentru că le convine celor care au furat bani ca la balamuc și nici până în ziua de azi nu e clar cum au fost consumați banii ăștia. – La cine te gândești? – La Departamentul pentru românii din afara țării. Își schimbă numai șefii, iar cei de jos, care au fost implicați în permanență în lucrurile astea, au rămas pe loc și bineînțeles că ei dirijează, ei au pâinea și cuțitul. Discordia vine de acolo, de la București, am spus-o și o repet. În timpul cel mai apropiat o să mă adresez cu o scrisoare deschisă către Președintele României, către primul-ministru și către ministrul de externe, căci și diplomații sunt atacați de microbul ăsta al discordiei. Noi suntem de mâna a doua. La noi, cei care au limba lungă și știu ce să facă cu ea, nu numai să vorbească… primesc bani. Oamenii au devenit patrioți profesioniști. Umblă cu traista în spate pe la toate forurile din România, sunt invitați, apar în toate ziarele din România, merg nu numai de unii singuri, ci și cu amantele. La ultimul For al Românilor de Pretutindeni au fost și cu amantele, apoi s-au dus iarăși pe banii statului la cursurile de vară pentru limba română. Nu mă tem să spun adevărul. Eu nu am timp să umblu prin țară, eu nu am fost la București de vreo 5 ani. – Din ce trăiești, Arcadie Opaiț? E o întrebare pe care lumea o cam șușotește pe la colțuri și a venit timpul să te întreb deschis. – Da, mulți se întreabă din ce trăiesc și spun: vedeți, Opaiț este finanțat de cineva, de undeva… Eu trăiesc din banii mei pe care i-am câștigat în Munții Urali, tăind lemne; tot din acești bani am dat Școlii 29 din Cernăuți bani de-o mașină și vreo șase mii de dolari, am dat Societății ‘’Eminescu’’ vreo zece mii de ruble, când nu eram eu la conducere, și până în ziua de azi nu mi-a făcut nimeni nici un raport cum au fost cheltuiți banii, făcuți donație: tot din banii aceia am dat Școlii 10 din Cernăuți 74 de metri cubi de lemn, tot din banii aceia am făcut 49 de premii literare, am dat la zeci de biserici… – Deci ți-au ajuns banii pe care i-ai câștigat în Munții Urali în 1972? – Banii se pot înmulți, îi depui undeva și, din profitul lor, poți să trăiești. Însă eu trăiesc foarte modest. Casa mea are 19 ani, ușile sunt din placaj, podelile au rămas în faza inițială, n-am vopsit, n-am văruit, n-am făcut euroreparații, cum au făcut colegii care mă acuză. Spre exemplu, un redactor-șef are și soția angajată la redacție, primește salariu și n-o vede nimeni. Feciorul fiind în România student, primea și el salariu de la redacție, fiica primea și ea, amanta era redactor la o revistă finanțată de România și prețul de cost era enorm, ajungea 10 dolari revista. Da, Arcadie Opaiț trăiește din banii câștigați cu mâinile lui. Aceia care în perioada sovietică au avut bani mari, că au fost redactori, astăzi sunt mari patrioți. Dar hai să luăm ceea ce au scris ei în perioada respectivă. Ilie Tudor Zegrea a părăsit ‘’Zorile Bucovinei’’, era ziarist și s-a dus hamal la tipografie numai ca să devină membru de partid și a fost și vicesecretar al organizației de acolo. Eu, atunci, am fost la pușcărie, am fost exmatriculat, am făcut doi ani în Siberia, patru ani de pușcărie, șase ani și jumătate am tăiat lemne în Munții Urali, ei, cei care mă atacă pe mine, în perioada sovietică au fost bine-mersi. ‘’Secretarii de partid, nouă ușa ne-o deschid!’’, iată un colind scris de Zegrea. Cameleoni, nu mă tem să spun cuvântul ăsta. Foarte bine se adaptează, mâine dacă ar veni turcii, ar trece la musulmani. Se băteau până la sânge. Unul l-a bătut pe altul până la sânge că nu i-a adus cheia de la Societate la timp, l-a lovit cu capul de perete, iar cel bătut s-a dus la Toader Mihăiese acasă, după cheie, așa plin de sânge. Dacă tot am ajuns la prieteni, să-ți spun un amănunt. M-am întors de la pușcărie, și unde să mă duc? Îi dau un telefon unui prieten și-i spun: vin la tine. Am ajuns peste 20 de minute la el acasă, mi-a deschis ușa un locotenent-colonel al securității, șeful Departamentului Luptei împotriva nu știu cui. M-a întrebat: ‘’Te-ai cumințit unde ai fost? Că ai avut timp.’’ Eu l-am trimis unde trimite fiecare român când trebuie pe cineva și am plecat. Eu n-am fost cine au fost ei, lucrurile astea nu sunt secrete. Iar azi, că sunt omul Administrației… Cum poate Administrația să-l numească pe oricine ar fi el în postul de președinte, dacă alegerile sunt deschise și votează membrii societății? A, ei spun că membrii ăștia sunt aduși de-a valma de administrație. Bine, dar oamenii aceia nu sunt români, nu au creiere în cap? – Insist asupra întrebării mele, Arcadie Opaiț, din ce trăiești? Nu va crede nimeni că din tăiatul lemnelor în Urali în urmă cu 30 de ani…  – Vrei să mă umilești? Bine, află că mai am din când în când câte un salariu de la Fabrica de Ape Minerale Budineț, mai am un apartament dat în chirie, asta am mai spus, am 5 ha de teren arabil la casa pă-rinților, unde crește tot ce trebuie, mai plec din când în când, cu un nepot , pe care îl cheamă tot Arcadie Opaiț, și fac muncă fizică, tencuială, reparat, prin zona Odesei, unde nu mă cunoaște nimeni. – În curând va avea loc Sărbătoarea ‘’Limba noastră cea română’’. Cum vei organiza festivitatea? – Uite, chiar vreau să-i mulțumesc Administrației Regionale de Stat că mă susține, mă susține Kievul, Comitetul de Stat în Chestiuni de Minorități și Migrație. Dacă mă duc la ei, mult, puțin, mă finanțează. Chiar acum, pentru ‘’Limba noastră’’, urmează să-mi dea 1400 de grivne, bani programați din bugetul de stat, bineînțeles că puțini, dar statul român, în ultimii 11 ani, nu a dat o grivnă, un leu pentru Societatea ‘’Eminescu’’, numai și numai pentru că Opaiț nu umblă cu căciula și nu se căciulește. Toată lumea știe că, timp de 11 ani, am cheltuit sume enorme ca să fie bine la Societate. Se știe că 5 ani am plătit și chiria, și plățile comunale, și apa și energia electrică, și telefoanele, inclusiv secretara. Apoi, la Opaiț, dacă ar veni niște bani pe contul Societății, nici un leu nu s-ar întoarce la modul în care s-au mai întors banii, cum s-a întâmplat să-i prindă pe demnitarii de la București cu dolari nedeclarați la graniță. Știm de acel caz concret. De unde venea dl Urse cu 600 de dolari din Bucovina? De ce nu se dă publicității cum au fost cheltuite miliardele de lei, bani ai poporului român. Am ajuns și la dl Pânzaru, de la Rădăuți. Dumnealui, cu Fundația, a trimis în judecată Guvernul și așteptăm să se dea publicității cum au fost cheltuiți banii. – Am înțeles din ce am discutat că tu nu ești iubit acolo de vreo patru, cinci persoane, iar această neiubire transpare aici ca un mare scandal între românii de dincolo… – Articolul semnat în ‘’Concordia’’… – Dar de ce vrei să vorbim despre un articol care nu a apărut în ziarul nostru? De ce vrei să-mi forțezi mâna? – Nu, nu vreau să-ți forțez mâna, dar dacă ziarul vostru nu mă ascultă, nu mă mai ascultă nimeni pe pământ. Articolul acela este o mare mârșăvie de la un capăt la altul. Eu îmi pun întrebarea de unde atâta răutate? Căci autorul este un om care are și el multe probleme. Dar vezi, pentru materialul pe care l-a scris împotriva lui Opaiț i s-a dat medalia Eminescu, care a fost reținută 5 ani. El trebuia să o primească în urmă cu cinci ani și toată lumea știe de ce nu a primit-o. – Cine i-a dat medalia? – I-a dat-o Consulatul General al României la Cernăuți. – S-ar implica Consulatul în asemenea dispute? – Nu pot să confirm eu aceste lucruri, dar știu că unii… patrioți s-au adresat Bucureștiului să i se dea medalia, deși, altădată, tot ei au spus să nu i se dea. Dacă doriți un experiment, mergeți cu mine prin filialele societății, sunt vii, activează, în condițiile când nu mai există Partidul Comunist, cu 18 milioane de membri, în condițiile în care economia, știi cum e la noi, a fost Revoluția,  cu agitație, când în perma-nență țara este pe un butoi de pulbere și toate partidele luptă între ele și au nevoie de publicitate și lovesc în Ștefan cel Mare, în Eminescu, în români… Societatea asta, condusă de Opaiț, este în permanență pe baricade, și Liga Apărării Drepturilor Omului, pe care o conduc tot eu, este de asemenea pe baricade. În statutul Societății nu intră altceva decât să cântăm și să dansăm, să publicăm ceva, dar nu avem prevăzută apărarea drepturilor omului. Eu am fost nevoit, fiind și jurist, să înregistrez Liga și, atunci când nu vreau să pun la bătaie Societatea, activez dincolo. – Care este strategia pentru viitorul imediat? – Le-aș spune tuturor să nu-și consume energia și să vină să pună umărul la păstrarea identității noastre naționale și să nu vorbească lumea despre noi ca despre niște proști care nu pot împărți mărirea.  – În ce relații te afli cu noua putere de la Cernăuți? – Nu am avut nici o întâlnire, nu am fost invitat la dl președinte al Administrației de Stat, și au trecut până acuma sute de zile. Dar vezi, Esenin are o poezie: ‘’Eu nu mi-am suflecat pantalonii și nu am alergat în urma comsomolului’’. – Să înțeleg că tu acum ești în așteptare, în așteptarea înțelegerii cu Administrația de Stat Cernăuți și în așteptarea aducerii-aminte dinspre Guvernul României, ca să zic așa. – Eu îmi pun întrebarea în felul următor. De ce nu sunt judecați oamenii după faptele lor, ci după ceea ce se vorbește despre ei? Societatea ‘’Eminescu’’ este vie, președintele face ce poate. De ce nu are nevoie actuala guvernare din România de noi? Bănuiesc eu că tot tovarășii mei m-au prezentat ca pe cel mai mare diavol al Bucovinei… A consemnat MĂLINA ANIȚOAEI