Chiar nu se poate face nimic ?

Mă văd nevoit să intervin, gazetărește vorbind, pentru a treia oară asupra aceluiași subiect: zona centrală a Sucevei. Cei care au parcurs, eventual, celelalte două consemnări cunosc motivele ce m-au determinat s-o fac: starea deplorabilă în care se găsește perimetrul central al Sucevei și deopotrivă neglijența (ori indiferența) manifestată de cei răspunzători față de cazul în speță. Mergeți în respectiva piață și vă veți convinge! Nu mai puțin de patru cârciumi cu statutul de grădină de vară, tot soiul de înjghebări trecătoare implicând falsa lor apartenență, dar cu scopul evident de a deruta pe cei interesați ori neinteresați, alte așa-zise amenajări sau iluzii de așa ceva acoperind spațiul în cauză, de-și locul lor nu este acolo.

 

La toate astea adăugați (nu înainte de a reține răpăiala casetofoa-nelor lăsate să urle până la miezul nopții) obrăznicia sa-lariaților respectivelor unități care imită, de altfel, imperti-nența patronilor în cauză, ne-știuți, nevăzuți. De altfel, res-pectivii nu vor altceva decât să-și scoată câștigurile miza-te. Ce contează nedumerirea unor trecători ori uimirea su-telor de locatari din zona cu pricina? Capelmaiștrii cârciu-milor din piața cu pricina nu vor altceva decât, așa cum zi-ceam, să-și scoată câștigurile așteptate. Dar cu ce preț? În cea de a doua săptămână a lunii august prefectul Orest Onofrei recunoștea (în presa locală) ca fiind degradant ceea ce se petrece și se petrecea în centrul Sucevei. Domnia sa puncta, fără nici o îngăduință, starea jalnică a spațiului în cauză, promițând schimbarea situației și interzicerea „circu-lui de prost gust” de acolo. Ei bine, vreau să spun că, dacă, inițial, zicerile sale răs-pundeau unei așteptări în-dreptățite, astăzi totul pare uitat sau enunțat doar de com-plezență. De altfel, Primăria Sucevei în toată această pe-rioadă continuă să tacă, deși musca se află tocmai pe că-ciula sa. Oare de ce? Nici măcar fațada casei de cultură nu și-a recăpătat as-pectul inițial, cum era de aș-teptat. Aceleași cârpe colorate și inscripționate cu reclame comerciale acoperă sfidător fațada respectivei instituții, fără ca cei de acolo să se simtă în vreun fel implicați. Proba-bil așa ceva nu e posibil decât la Suceava, încep să cred. Dincolo de starea jalnică a clădirii și de deteriorarea sen-sului real al instituției. Nu este nevoie decât să treceți pe-acolo și să vă aruncați o privire peste firmele găzduite pentru a realiza ce se întâmplă în respectiva incintă. „Este degradant ce se în-tâmplă – intervine prefectul, așa cum era și de așteptat – și doresc ca, împreună cu Pri-măria, să găsim o soluție să se refacă toată esplanada Casei Culturii, centrul orașu-lui și să se interzică cu desă-vârșire asemenea manifestări în zona asta”, adăuga prompt domnul Orest Onofrei. Promisiunile au sunat și sună încântător, numai că împlinirea lor se lasă amânată și nu înțelegem de ce. Este chiar atât de dificil de făcut odată ordine în ceea ce se cheamă Piața centrală a Su-cevei? Mergeți și vedeți cum arată celelalte piețe din Mol-dova doar! Îndoiala e produsă și de cele petrecute recent în fosta piață de marmură. De-sigur s-au schimbat niște țevi, și e bine că s-a făcut acum și nu mai târziu, dar dincolo de molozul adunat și lăsat acolo, perimetrul respectiv arată îngrozitor. De altfel întreaga piață suportă delăsarea și dezinteresul edilitar de ani și ani, vreme în care totul se dis-truge, se deteriorează treptat și sigur. N-are rost să insist. Cine cunoaște cele inserate aici nu va face decât să dea din mână a lehamite. Și asta pentru că de o vreme îndelungată nu se întâmplă nimic. Priviți doar cum arată pardoseala numitei piețe, bucățile de marmură sărite și aruncate cât colo (ne-maivorbind de „prețioasele” intervenții ca cea despre care tocmai am amintit), starea deplorabilă a demarcărilor din zona Hotelului „Central” etc. Noutatea de ultimă oră o reprezintă uruitul asurzitor al motocicliștilor de Suceava. Respectivii își vântură motoarele urlătoare dintr-un capăt în celălalt al străzilor centrale, fără ca nimeni să-i întrebe de sănătate; ca într-o urbe abandonată. După cum se vede și se simte, totul devine posibil atâta vreme cât edilii își văd de ale lor, iar onor Poliția nici nu există. Ultima afirmație poată să nu placă, dar cine vrea să mă contrazică n-are decât să-mi arate picior de polițist veghind la ordinea și liniștea orașului. Motiv pentru care și întreb, din simplă curiozitate totuși: unde sunt polițiștii, vajnicii păzitori ai liniștii și ordinii publice? Dacă nici în zona centrala (a Sucevei, de-sigur) prezența poliției nu se face resimțită, ce să mai vorbim de celelalte zone ale municipiului amintit? Estet dramatic dacă nu trist că s-a ajuns aici, că Suceava tinde să se adâncească într-o existență amară (deși nu ăsta e termenul), lipsită de farmecul și onorabilitatea ce-i erau specifice odinioară. Iată de ce nu voi încheia aceste adnotări decât întrebându-mă și întrebându-vă: chiar nu se poate face nimic? ION BELDEANU P.S. O nedumerire: consi-lierii municipali, de cunosc a-ceste amănunte, de ce nu intervin? Poate că prezentele rânduri îi determină să abor-deze această temă într-una din ședințele Consiliului Local. Și iau până la urmă o decizie…