O jumătate de veac

Recent, în localul fostei Școli medii mixte din Siret (în prezent, Școala generală „Petru Mușat”), s-au reîntâlnit cei care au absolvit Școala pe-dagogică – secția ucraineană acum 50 de ani, adică promo-ția 1955. Cuvântul de salut a fost ros-tit de către primarul orașului Siret, dl Vasile Tablan, urmat de directorul Liceului „Lațcu Vodă”, dl prof. Ion Chideșa. Prof. Ion Bodnar, fost elev al acestui liceu, actualmente pre-ședintele UUR – Ținutul Bu-covina, a dat citire unei scri-sori de salut din partea regre-tatului președinte al UUR, Ștefan Tcaciuc, care ar fi dorit să participe la acest eveni-ment, dar, presimțind parcă ceva, a alcătuit această „Scri-soare – apel”.

 

Catalogul a fost strigat de către un diriginte de onoare, în persoana dlui prof. Nicolae Maidaniuc. Anul trecut încă mai trăia ultimul lor profesor: Valerian Ianoș. La strigarea catalogului, fiecare dintre cei prezenți a depănat amintiri. Mulți dintre participanți nu s-au văzut între ei de 50 de ani! Din varii motive. Cu nostalgie și-au adus a-minte cum, din cei 50 de absol-venți (două clase paralele), 19 au plecat în Dobrogea pentru a preda limba ucraineană, unii dintre ei stabilindu-se defini-tiv acolo. Mulți au îmbrățișat cariera didactică, fie ca învă-țători, fie ca profesori, după continuarea studiilor. Alții și-au schimbat profesia, op-tând pentru cariera militară, sau „plecând” în alte dome-nii. Această promoție a dat și trei scriitori: Iuri Lucan (Fie-i țărâna ușoară!), Ion Reboșap-că și Ion Robciuc, ultimii doi fiind și profesori universitari; toți trei din comuna Dărmă-nești. Din această promoție a făcut parte și regretata Aristica Vasilenciuc, învățătoarea mea și face, de asemenea, parte dl profesor de muzică Dimitrie Șveduneac, director de cămin cultural, de aproape 50 de ani. Prin fața ochilor celor pre-zenți, au „defilat” oameni și destine. Unii au avut o viață lină, dreaptă, alții o existență zbuciumată, pe alocuri tra-gică. Dar absolut toți au afir-mat că, acolo unde i-a purtat destinul, au lucrat cu dăruire. Au depus foarte multe efor-turi pentru reușita întâlnirii cei doi organizatori: Tănase Iavo-renciuc și Ilie Fraseniuc, ei fiind sincer felicitați de către colegii lor. Dintre cei 50 de absolvenți, de-a lungul anilor, 11 au plecat în nemurire, pentru sufletele lor arzând 11 lumânări, tot timpul. Din cei 39 rămași, au venit doar 24. Unul se află în Germania, unii sunt bolnavi, alții au avut de suferit de pe urma inundațiilor. S-a propus să se organizeze întâlniri la 3-5 ani. A urmat un splendid program artistic, prezentat de „Strunele Negostinei” (instructor, prof. Nicolae Maida-niuc) și „Veselca” din Văș-căuți (instructor, învățătoarea Lenuța Crâșmaru). Niște copii în minunate costume ucrai-nene. Felicitări instructorilor! Se înțelege că totul s-a în-cheiat cu o agapă colegială era să zic „tovărășească”, dar, cum unii fac alergie la cuvân-tul „tovarăș”, mă… delimitez. A consemnat, KOLEA KURALIUK