Sfântul Ștefan cel Mare, ocrotitorul neamului românesc

A prăznui un sfânt înseamnă de fapt a prăznui o parte din sufletul nostru. La pomenirea sfinților vibrează ceva în noi, ceva din dragostea dăruită de ei lui Dumnezeu și, prin El, peste veacuri, nouă… Sărbătorirea Sfântului Ștefan cel Mare ni-l aduce în memoria afectivă ca pe cel ce și-a iubit supușii și urmașii ca pe propriul său suflet. Părintele Constantin Galeriu, întrebat fiind de ce îl consideră pe Ștefan cel Mare sfânt, a răspuns firesc: „Pentru că pe Dumnezeu l-a iubit mult!”. Și putem spune că, până astăzi, ne împărtășim de dragostea lui prin bucuriile și mângâierile sufletești ce ne vin când ne închinăm în ctitoriile sale.
 

Viața sa a fost o nesfârșită cruce asumată cu credință încă din copilăria-i zbuciumată. Uciderea tatălui său, Bogdan al II-lea, la Reuseni, și mai apoi călugărirea maicii sale au făcut să se împlinească în el cuvintele Scripturii „Că tatăl meu și mama mea m-au părăsit, dar Domnul m-a luat” (Ps.26, 16). Gustând din amarul pribegiei, va fi făgăduit, poate, că va fi mereu alături de cei străini și nevoiași… Venind plinirea dreptății lui Dumnezeu pe câmpul de la Direptate, “mulțime de boieri și mari și mici și altă curte măruntă, dimpreună cu mitropolitu Theoctistu și cu mulți călugări” l-au aclamat ca domn, în 16 aprilie 1457. Sfântul Ștefan a purtat, timp de 42 de ani, o rană grea la picior, din cauza căreia a și murit. Cu toate acestea, a continuat să se implice direct pe câmpul de luptă, și el este astăzi conducătorul cu cele mai multe bătălii câști-gate. Cu doi ani înainte de moartea sa, Sfântul nostru voievod îi spune medicului italian Matteo Muriano, care venise să-l îngrijească: “sunt înconjurat de dușmani din toate părțile și am purtat 36 de lupte de când sunt Domnul acestei țări, din care am fost învingător în 34 și am pierdut 2”. Sfântul Ștefan nu a luptat pentru a-și mări țara sau pentru a jefui alte popoare. Pentru majoritatea războaielor purtate de binecredinciosul voievod, se potri-vesc cuvintele din scrisoarea adresată prin-cipilor Europei, după marea victorie de la Vaslui, din 1475: “…ne vom lupta până la moarte pentru creștinătate”. Sfântul Ștefan cel Mare se luptă în primul rând pentru apărarea credinței creștine și, de aceea, în lunga sa domnie, nu a fost nici un moment în care să intre, în vreun fel, în conflict cu ierarhii Bisericii. Cronicarul Ion Neculce spune: „Ștefan Vodă cel Bun multe războaie au bătut. Și așia se aude din oameni vechi și bătrâni că, câte războaie au bătut, atâtea mănăstiri cu biserici au făcut.” Într-adevăr, astăzi sunt atestate peste 30 de biserici și mănăstiri construite de Sfântul Voievod, care – așa cum se spune în Acatistul său – a făcut astfel din pământul Mol-dovei „o preafrumoasă grădină a lui Dum-nezeu”. Prima mănăstire pe care a zidit-o și la care a ținut cel mai mult a fost Putna. Mănăstirea a fost sfințită în 1470, la puțin timp după victoria de la Lipinți asupra tătarilor. Majoritatea locașurilor de rugăciune sunt făcute însă în partea a doua a domniei. După 1486, Binecredinciosul voievod ajunge să termine cel puțin o biserică aproape în fiecare an. Amintim aici doar de bisericile Sfânta Cruce din Pătrăuți (1487), Voronețul (1488), Sfântul Ioan din Vaslui (1490), Sfântul Nicolae din Iași (1491-1492), Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Huși (1495) și biserica mănăstirii Neamțului (1497). În pisania acesteia din ur-mă, Sfântul Ștefan a poruncit să se scrie aceste cuvinte pline de evlavie: “Doamne Hristoase, primește casa aceasta pe care am zidit-o cu ajutorul tău, întru slava și cinstea Sfintei și Slăvitei Tale Înălțări de la pământ la cer; și Tu stăpâne, acoperă-ne cu mila Ta, de acum și până în veac. Ioan Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al țării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, a binevoit a începe și a zidi casa aceasta întru rugă sieși și doamnei sale Maria și fiului lor Bogdan și celorlalți copii ai lor”. În timpul lui Ștefan cel Mare și Sfânt, Moldova a cunoscut o adevărată înflorire social-politică, economică, duhovnicească și culturală. În plan politic, Sfântul Ștefan a oprit înaintarea mahomedană spre inima Europei, prin luptă, în prima parte a domniei, și prin diplomație, după anul 1486. În 1472, voievodul moldav se căsătorește cu prințesa bizantină Maria de Mangop, un argument în plus pentru a se considera, pe drept cuvânt, urmașul Împăraților Bizanțului, care apăraseră timp de peste o mie de ani Biserica. De aceea, în mai multe documente ale vremii, Sfântul Ștefan este numit cu titlul de Împărat. Atunci când a făcut pace cu turcii, în partea a doua a domniei, el le-a impus acestora o condiție, care a rămas valabilă până la dobândirea independenței din 1877: chiar dacă creștinii români sunt obligați să plătească tribut, Poarta nu are voie să facă, în vreun fel, prozelitism musulman în Moldova. Această condiție a fost salvatoare pentru păstrarea identității noastre spirituale. În plan duhovnicesc, menționăm că munții și pădurile Moldovei erau pline de sihaștri și mănăstiri, în care se ridicau necontenit rugi pentru domn și țară. Iar credinciosul voievod era o pildă vie pentru supușii săi, atunci când mergea să se spovedească cu pocăință și sinceritate la marele său duhovnic, Sfântul Daniil Sihastrul. Din punct de vedere cultural, să ne reamintim doar de excepționala școală românească de broderie care a funcționat în Mănăstirea Putna și de la care ne-au rămas ade-vărate capodopere universale ale artei me-dievale. Să ne reamintim, de asemenea, că din porunca voievodului se scrie cel dintâi Le-topiseț al Moldovei, așa încât Sfântul Ștefan este considerat de unii istorici drept un „adevărat creator de memorie istorică”. La moartea sa (2 iulie 1504), după o domnie strălucită de aproape 50 de ani, cronicile ne relatează cum moldovenii „plângea toți ca după un părinte al său, că cunoștiia toți că s-au scăpatu de mult bine și de multă apărătură; ce după moartea lui, până astăzi, îi zicu Sfântul Ștefan vodă”. Nu putem să mai adăugăm altceva decât cuvintele unui stareț al mănăstirii Putna din secolul al XVIII-lea: „oare ne vom mai învrednici și noi a avea vremi ca acelea ?” Ieromonah TEOFAN, Mănăstirea Putna

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: