Mai întâi a stat de vorbă cu fiecare gospodar al satului, s-a sfătuit cu oamenii, i-a invitat la biserică și, împreună cu ei, a hotărât să refacă locașul de cult. Nu a trebuit dusă multă muncă de lămurire, pentru că marea majoritate a credincioșilor a înțeles gândurile bune ale părintelui și investiția a început. Nu cu puține eforturi, a ieșit o bijuterie de bise-rică. Paralel cu construcția bisericii, a mai fost începută o clădire în care se află centrala termică (biserica este încălzită cu calorifere), un praznicar, cu geamuri termoizolante și toate cele necesare. În aceeași construcție a fost amenajat un cabinet medical și o farma-cie, unde, de două ori pe săptămână, o docto-riță din Câmpulung Moldovenesc și o asistentă acordă, în mod gratuit, asistență medicală sătenilor. Într-un spațiu de la parterul clădirii funcționează o sală de clasă, unde copiii din Valea Putnei interesați vor învăța sau vor primi consultații la religie, limbi străine și informatică, în alt spațiu s-a amenajat un birou pentru turism ecumenic, iar la subsol, un întreprinzător câmpulungean, apropiat sufletește de biserică, a deschis un magazin cu cele necesare (produse alimentare și industriale) oamenilor locului. Toate cele amintite mai sus și altele la care nu ne-am mai referit au fost realizate după proiecte întocmite de oameni de specialitate, cu auto-rizațiile de rigoare și binecuvântarea ierarhu-lui superior. Consiliul Parohial și aproape întregul sat au fost mai tot timpul aproape de părintele Constantin, care s-a dovedit a fi un adevărat mesager al Celui de Sus în satul nostru. Acțiunile sfinției sale i-au impresio-nat pe mulți. Ceea ce a făcut să primim aju-toare din țară și de peste hotare și să ne gân-dim și la alte investiții în interesul larg al credin-cioșilor, cum ar fi un mic azil pentru bătrânii lipsiți de asistență familială și de ajutor. Așadar, la Valea Putnei, în Parohia orto-doxă, s-au făcut lucruri deosebite, cum nici n-au visat oamenii. Nu vom mai insista asupra lor, dar, cu durere în suflet, trebuie să spunem că, printre cele 100 de familii care trăiesc aici, s-au găsit și doi cetățeni care să arunce cu noroi în părintele paroh și să ia în derâdere munca istovitoare pe care noi, oamenii satului, am depus-o la biserică. Mi-e greu să aștern pe hârtie învinuirile aduse de mintea lor bolnavă și tulburată de puterea diavolului. Printre altele se spune că părintele, împreună cu autorități locale, a tăiat, ilegal, lemn din pădure, lucru ireal. O minciună sfruntată este și aceea că fosta catapeteasmă a bisericii ar fi fost vândută. Nici pe departe. Aceasta este păstrată într-un depozit la epitropul Costan Burduhos, iar icoanele de pe ea sunt montate pe noua catapeteasmă, numai că reclamagiii nu au ochi și suflet să vadă acest lucru. Minciuni sfruntate, calomnii sunt legate și de magazinul la care ne refeream și care este de un real sprijin pentru sat. Nu ne vom opri și asupra altor acuze. Sunt prea josnice și nici măcar nu merită a fi comentate. Satul Valea Putnei este caracterizat prin oameni vrednici, gospodari cinstiți, cu credință în Dumnezeu. Considerăm că cei doi anonimi, care nu au avut curajul să-și spună numele, dar au aruncat cu noroi în tot ceea ce s-a făcut în localitatea noastră pentru credincioșii creștini ortodocși sunt niște indivizi lipsiți de scrupule, plini de invidie, răutate, pizmă și egoism. De aceea, noi îi rugăm și pe această cale să ne lase în pace, pentru a ne desfășura în continuare activitatea în slujba credinței pe care o păstrăm din moși strămoși. TRAIAN VĂLENU. căruia i se alătură, prin semnătură, fiind de acord cu cele menționate mai sus, 132 de cetățeni creștini-ortodocși din satul Valea Putnei, comuna Vama
La Valea Putnei
Începând cu data de 1 martie 2001, parcă prin vrerea lui Dumnezeu și cu binecuvântarea Î.P.S. Pimen, arhiepiscopul Sucevei și Ră-dăuților, în Parohia Valea Putnei din comuna Vama, a venit un preot nou: Constantin Luca. Până atunci, ani în șir, biserica din sat a arătat ca o casă fără stăpân: cu temelia crăpată în mai multe locuri, cu tencuiala din interior distrusă, cu „tălpile”, din lemn, putrede. O clădire veche, înălțată în perioada anilor 1921 – 1925, gata să se dărâme. Noul paroh, de o vrednicie aparte, impresionat de cele găsite aici, a hotărât să facă adevărate minuni. Și a făcut.
Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!




























Comentarii