Însuşi împăratul a venit de la Viena ca să le facă dreptate bucovinenilor, punând autorităţile sale în postura de a înapoia ceea ce luaseră cu japca autohtonilor. Eudoxiu Hurmuzachi avea curajul să ceară parlamentului vienez, din care făcea parte, dreptate pentru bucovineni. Câţi parlamentari, se întreabă, în consecinţă, ÎPS Pimen, arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, au cerut dreptate României ajunsă colonie, dreptate pentru proprietăţile bisericeşti? „Niciunul! Nu cer dreptate pentru poporul român care i-a trimis aici, ci mai mult pentru pungile lor”, a spus chiriarhul. Ni se cumpără pământul pe nimica de către străini, în ţară, în pofida pretenţiilor oamenilor politici, nu există justiţie. O justiţie nepăsătoare, în cazul amintitelor averi faţă de valori româneşti unice în lume.
Cinstea şi adevărata chiverniseală a banilor au readus în actualitate Mănăstirea Voroneţ, munca şi cinstea au reînviat viaţa monahală de aici. Ca şi maica stareţă, „o maică desăvârşită în trăirea vieţii monahale, care a făcut, ca obştea sa, ceea ce vedem astăzi: o minune”, a mai spus ÎPS Pimen.
Volumul „Sfânta Mănăstire Voroneţ, un sfert de veac de la reînfiinţare” la lansarea căruia, joi după-amiază, s-au spus aceste cuvinte consfinţite, prin pana prietenilor acestei obşti, momentele esenţiale ale acestui parcurs de un sfert de veac. El, a spus părintele consilier Ioan Paul Valenciuc, reprezintă „pecetea continuării trudei întemeietorilor de acum cinci veacuri”, prilej de a reşlefui „acest diamant care este Voroneţul”. Redactorul-şef al revistei „Bucovina literară”, Alexandru Ovidiu Vintilă, crede că „limba credinţei şi limba culturii se conjugă exemplar” în acest volum. Prea cuvioasa stareţă, stavrofora Irina Pântescu, este convinsă că volumul protejează între coperţile sale „tinereţea fără bătrâneţe şi viaţa fără de moarte”, construind „trainice şi tainice punţi ale înţelegerii”. Dr. Alis Niculică, secretara Fundaţiei Culturale a Bucovinei, marcând cei 25 de ani de stăreţie vrednică a maicii stareţe Irina, o aprecia ca pe o „personalitate marcantă a monahismului românesc contemporan”. Fostul ministru Nicolae Noica se întreba, evident retoric, „de ce în acest colţ de Românie se află atâtea mănăstiri? Pentru că România a avut bărbaţi de stat adevăraţi”. Reluând ideea ÎPS Pimen potrivit căreia actualii conducători au blocat accesul Bisericii Bucovinei la proprietăţile sale, dl Noica a afirmat că „este inadmisibil să se respingă redobândirea dreptului de proprietăţi”, constatând cu părere de rău că „nu înţelegem importanţa culturii”. Idee subliniată şi de academicianul basarabean Andrei Eşanu, care consideră Voroneţul o oază de cultură şi de spiritualitate românească”. Prof. univ. dr. Mihai Lazăr constata că, deşi comuniştii au interzis religia, oamenii s-au îndreptat către Biserică, mereu vie, plină de creştini, şi nu muzeu, ca în Occident. Biserică ce „ar trebui să redevină stăpâna bunurilor ce i-au fost dăruite de credincioşi de-a lungul veacurilor”. „Nu ştiu de ce am fost aleasă, încheia maica stareţă. Poate Dumnezeu a voit să fie aşa. Modelul meu a fost ÎPS Pimen şi atunci când, în cizme, săpa temelii, şi atunci când, apele distrugând, Înalt-preasfinţia Sa se grăbea să reconstruiască”.
De altfel, vârsta nouă a Voroneţului se suprapune peste vârsta adunată de ÎPS Pimen în fruntea eparhiei: 25 de ani.
Comentarii