– Un documentar despre Ilie Năstase. De ce şi de unde a pornit ideea acestui film?
– În primul rând, cred că era o necesitate. A avut o viaţă mult prea interesantă şi plină de performanţe încât să nu facem acest lucru. Ideea nu a pornit de la mine, ci de la Tudor Giurgiu şi Cosmin Hodor, care sunt cei doi producători ai filmului. S-au întâlnit undeva în 2020 şi s-au dat seama că vor să facă amândoi un film despre Ilie Năstase, aşa că şi-au unit forţele şi au pornit la drum.
– Pasionat de tenis?
– Pasionat de tenis, dar nu practic. Am crescut pe terenul de tenis pentru că tatăl meu era şi este în continuare foarte pasionat şi joacă. Cumva, am crescut uitându-mă la multe meciuri din anii ‘90 şi evident că ştiam lucruri despre Ilie Năstase, dar nici pe departe câte am descoperit ulterior când am început să lucrăm la acest film. Chiar credeam că ştiu mult mai mult. Şi cred că asta va fi o atitudine, sau, mă rog, o realizare generală a celor care vor vedea filmul. Pentru că nu cred că se aşteaptă, nici cei foarte pasionaţi, să vadă atâtea lucruri noi din acea perioadă.
– Cât a durat perioada de documentare şi cât cuprinde din viaţa lui Ilie Năstase? Unde începe, unde se termină filmul?
– Perioada de documentare a început în 2020, poate spre finalul anului. Cristi Pascariu este vinovatul principal pentru asta, care şi-a băgat nasul în arhive foarte mult. Mă rog, trebuie să precizez aici, noi suntem o echipă creativă de trei oameni, adică eu, Cristi Pascariu şi Tudor Giurgiu, împreună semnăm regia. Am făcut o echipă bună. Este un documentar despre viaţa şi cariera sportivă a lui Ilie Năstase. Ne învârtim destul de mult în jurul anului 1972, care a fost un an de importanţă maximă pentru Ilie. Abordăm subiecte precum a treia finală de Cupa Davis de la Bucureşti din 1972, momentul în care a câştigat primul său US Open. O mare parte din documentar este în jurul acestui an, dar facem diverse incursiuni şi către alţii ani – anii ‘80, o mică bucăţică despre Revoluţie. Şi înapoi am mers, adică avem şi o bucată din 1959. Deci putem spune că din 1959 până 1989. Asta e perioada acoperită de documentar. Vreau să precizez că despre Ilie s-ar putea face multe filme, iar acesta este unul dintre ele. La un moment dat ne gândeam cum ar fi să facem un serial, pentru că nu încape tot într-un format de cinema. Cât poţi să ţii un spectator în sală? Filmul are acum o oră şi 43 de minute. Două ore poate ar fi foarte mult, mai ales pentru un documentar.
– Cum funcţionează procesul de lucru la un film cu trei regizori? Cât e de complicat? Cum v-aţi împărţit responsabilităţile?
– Păi, Tudor Giurgiu s-a ocupat foarte mult de partea de filmări. El s-a plimbat cu echipa de filmare prin toată lumea, încercând să prindă toate aceste mari legende ale tenisului pe care le avem în film, şi care au vorbit foarte frumos despre Ilie şi şi-au amintit tot felul de trăznăi pe care le făceau în anii ‘70. Cristi s-a ocupat, în prima fază, de partea de documentare, după care împreună cu mine am stat foarte mult în montaj. De la un punct încolo, lucrurile s-au suprapus, adică eram şi în montaj, se mai făcea şi cercetare, şi căutări în arhive, în acelaşi timp tot programam interviuri şi pregăteam întrebări pentru următorii intervievaţi în funcţie de lucrurile pe care le mai descopeream la montaj şi pentru structura pe care o tot modelam.
– Cum a primit Ilie Năstase ideea acestui proiect şi cât de mult s-a implicat în a vă susţine?
– I s-a părut firesc să se facă acest documentar. El a fost implicat în sensul în care ne-a dat nişte interviuri şi ne-a dat acces la arhiva lui personală de fotografii, dar altfel ne-a dat mână liberă. Am apreciat foarte tare acest lucru. L-a văzut pentru prima oară într-o formă de montaj asemănătoare cu cea finală în urmă cu aproximativ un an de zile, vara trecută. A fost foarte fericit, s-a emoţionat, la final a plâns. Am văzut un Ilie pe care nu l-am mai văzut până acum. Am avut premiera oficială de la Sala Palatului şi acolo l-a văzut în varianta finală. Până acum nu s-a plâns de nimic, bănuiesc că este în regulă.
– Care a fost cea mai mare provocare în realizarea acestui documentar?
– Cu siguranţă a fost partea de ales şi aranjat arhive, licenţiat, toate procedeele tehnice care sunt invizibile pentru spectator, şi care au avut un grad de complexitate mult mai mare decât la un film de ficţiune sau poate la un documentar din filmări actuale. Am lucrat cu arhive din toată lumea. Din România am avut de la TVR şi de la Arhiva Naţională de Film, am avut Arhiva Naţională din Franţa, America, Suedia, Argentina. Am căutat absolut toate materialele de arhivă pe care le puteam găsi din toată lumea şi peste tot ziceam, daţi-ne tot ce aveţi cu Ilie Năstase, vrem tot. Şi ne-au dat tot ce au avut. Sunt sigur că mai există poate mici chestii care o să mai apară acum că a intrat filmul în cinematografe. Sper să nu ne băgăm unghia în gât ca am ratat ceva important. Dar nu-i nimic. Poate asta va exista şi în partea a doua.
– Este un film pentru pasionaţii de tenis?
– În niciun caz. Noi ne-am dorit să facem un film pentru publicul larg şi cred că am reuşit. Este un film, în primul rând, cu un iz puternic de comedie. Nu trebuie să ştii despre tenis mare lucru pentru că el funcţionează. Este o poveste şi despre prietenie, şi despre un moment al lumii tenisului unic şi irepetabil. Dar asta nu înseamnă că cei care sunt cu adevărat pasionaţi nu vor descoperi lucruri noi.
– Aveţi un gând cu care v-aţi dori să plece publicul din sala de cinema după vizionare?
– Gândul cel mai important, cel puţin la momentul ăsta, este să îşi dorească să le povestească şi prietenilor, şi familiei, şi să trimită alţi oameni în sala de cinematograf. Documentarele au o viaţă mai scurtă în cinematografe, aşa că e foarte important ca cei care doresc să-l vadă, să-l vadă cât mai repede, ca să-l ţinem în viaţă cât mai mult timp.
A consemnat
LUANA POPA
Premiera documentarului NASTY, despre cariera şi viaţa tenismenului român Ilie Năstase, va avea loc la Suceava sâmbătă, pe 20 aprilie, de la ora 16:00 la Cinema City, în prezenţa echipei. Documentarul este regizat de Tudor Giurgiu, Cristian Pascariu şi Tudor D. Popescu, fiind distribuit de Transilvania Film. Printre producătorii NASTY se numără Cosmin Hodor (HDR Evolution) şi Tudor Giurgiu (Libra Films), iar co-producător este Hanka Kastelicová (Vice President & Executive Producers Documentaries HBO EMEA – HBO Max). Afişul filmului integrează un portret al tenismenului creat de artistul Roger Huyssen pentru a ilustra un interviu cu Năstase apărut în revista Playboy SUA din iunie 1977.
Comentarii