La împlinirea a 165 de ani de la Unirea Principatelor Române, moment extraordinar din istoria neamului nostru, în cuprinsul întregii Eparhii a Sucevei şi Rădăuţilor s-au înălţat rugăciuni de mulţumire pentru ajutorul primit de la Preamilostivul Dumnezeu în ceea ce a însemnat un pas important spre desăvârşirea unităţii naţionale.
Miercuri, 24 ianuarie 2024, la Paraclisul Catedralei Arhiepiscopale din Suceava a fost săvârşită slujba de Te Deum de către un sobor de preoţi şi diaconi condus de arhim. Dosoftei Dijmărescu, exarh cultural al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, din care au făcut parte pr. Constantin Oprea, consilier cultural al eparhiei, şi arhim. Serafim Grigoraş, stareţ al Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou”.
Răspunsurile liturgice au fost date de membri ai Grupului Psaltic „Dimitrie Suceveanu” al Catedralei Arhiepiscopale, dirijat de arhid. Ilie Leonte.
Pentru a aduce un omagiu celor care au contribuit cu mult curaj, înţelepciune şi conştiinţă patriotică la realizarea unirii Principatelor Române, în cadrul Sfintei şi Dumnezeieştii Liturghii oficiate în această zi au fost pomeniţi domnitorul Alexandru Ioan Cuza, mitropoliţii Nifon al Ţării Româneşti şi Sofronie Miclescu al Moldovei, precum şi toţi cei care au susţinut înfăptuirea acestui deziderat şi a idealului naţional.
La final, pr. Constantin Oprea, consilier eparhial în cadrul Sectorului Cultural al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, a rostit un cuvânt de învăţătură despre importanţa acestui ideal al poporului român, sub toate aspectele sale, subliniind totodată rolul pe care l-a avut Biserica Ortodoxă Română în împlinirea Micii Uniri de la 24 ianuarie 1859.
„Remarcăm că printre cei mai de seamă susţinători ai Unirii s-au numărat însuşi mitropolitul Sofronie Miclescu al Moldovei (1851-1861) şi arhimandritul Neofit Scriban, profesor la Seminarul de la Socola, care a scris lucrarea Unirea şi neunirea Principatelor, în care prezenta avantajele de ordin bisericesc, politic, administrativ şi economic pe care le-ar aduce Unirea: „Neunirea loveşte şi naţionalitatea, şi religia; naţionalitatea, căci naţia nu este altceva decât o familie mare, şi desbinătorul familiei este pe jumătate ucigaş de părinţi, şi religia creştină, prin neîmplinirea poruncii date de către Mântuitorul Iisus Hristos „«toţi una să fie, precum Tu întru Mine şi Eu întru Tine», de asemenea «şi ei Una să fie»” (Ioan 17, 21). Aşadar, între semnatarii Comitetului Unirii de la Iaşi, format din patrioţii timpului din diferite zone ale ţării, întâlnim şi numele multor slujitori ai Bisericii: ierarhi, egumeni, profesori de seminar, protopopi, preoţi de mir şi călugări. Clerul din Ţara Românească a avut aceeaşi atitudine patriotică între anii 1856-1859, spre exemplu episcopii Calinic al Râmnicului şi Filotei al Buzăului au adresat câte o circulară preoţilor, îndemnându-i să înalţe rugăciuni pentru unirea românilor. În adunarea electivă, care a ales domn pe Alexandru Ioan Cuza, clerul a fost reprezentat numai prin mitropolitul Sofronie, care era preşedintele acesteia. Întrucât în şedinţa din 5/17 ianuarie 1859 urma să se aleagă noul domnitor, s-a săvârşit slujba de Te Deum (de mulţumire) la Biserica „Sfântul Nicolae” Domnesc din Iaşi, la care arhimandritul Neofit Scriban a rostit o predică în acest sens. Ierarhii şi clerul din Ţara Românească şi Moldova au avut o contribuţie importantă la realizarea Unirii celor două Principate, prin săvârşirea unor rugăciuni şi prin îndrumarea credincioşilor. Slujitorii Bisericii au manifestat aceeaşi atitudine patriotică în timpul Războiului de Independenţă din 1877-1878 şi în Primul Război Mondial, dar mai ales în actul memorabil al unirii tuturor românilor de la 1 Decembrie 1918.”
Mica Unire, începută la Iaşi în data de 5 ianuarie 1859, s-a desăvârşit la Bucureşti în data de 24 ianuarie 1859, prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei şi al Ţării Româneşti.
IRINA URSACHI
Comentarii