Ca la stăpân…

…Uite că subiectul a revenit (şi nici că se putea altfel din moment ce situaţia a rămas… cam aşa cum era). Însă el, subiectul, şi ea, situaţia, pot fi privite şi altfel (mereu altfel, de la caz la caz). Bunăoară că de ce se are în vedere omul de serviciu (ori vai, mai grav: femeia…!) unei instituţii cum că ar câştiga el comparabil cu (ori invers?!), de exemplu, un consilier juridic al unei structuri supuse (inclusiv financiar) celeilalte!? Însă într-o asemenea „ecuaţie”, grăbindu-ne s-o rezolvăm din vorbe repezite şi insuficient gândite, puţini suntem cei care înţelegem că, la o adică, omul de serviciu poa’ să fie mult mai important ca consilierul, iar la încă o adică, în numele a fel de fel de drepturi cu beneficiile lor, nu ne trece prin cap că consilierul, dacă nu-i place, poa’ să lase altuia misiunea sa insignifiantă spre a candida întru glorie pentru un post de om de serviciu. Că cine în ţara asta l-ar putea împiedica ca să candideze (dar nu musai să şi reuşească pe post)?! Plus că, dacă e să ne întoarcem cumva la respectivul om de serviciu (pe bune, fără intenţie de-o discriminare ori de a-l prejudicia cumva), tre’ să-l credităm că, deşi se ţine azi de coada măturii ori de ţeava aspiratorului, el poa’ să aibă în „raniţă” fix bastonul de viitor mareşal. În fine, nu mai lungim vorba… Dacă n-aţi priceput, tot aia e. La stăpân, ca la stăpân. Depinde la ce stăpân concurezi ca să-ţi faci idee cât o să (ori cum o) încasezi.