„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Prindeţi curaj şi ridicaţi capetele voastre, pentru că răscumpărarea voastră se apropie. Apoi le-a spus o pildă: Vedeţi smochinul şi toţi copacii: când înfrunzesc aceştia, văzându-i, de la voi înşivă ştiţi că vara este aproape. Aşa şi voi, când veţi vedea făcându-se acestea, să ştiţi că aproape este Împărăţia lui Dumnezeu. Adevărat grăiesc vouă că nu va trece neamul acesta până ce nu vor fi toate acestea. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.”
Pasajul biblic al acestei zile cuprinde o încurajare şi o prevenire adresate de Hristos discipolilor Săi. Aceste cuvinte urmează unei generoase descrieri a căderii Ierusalimului (asediat în anul 70 d. Hs. de armata romană), dar şi a a vremurilor de pe urmă, vremuri imediat precedente celei de-a doua Veniri a lui Hristos. Teologia biblică numeşte acest pasaj (Lc. 21, 5-38) discursul eshatologic, un discurs despre realităţile ultime ale creaţiei în general şi umanităţii în special.
Pilda smochinului şi a copacilor ce înfrunzesc, ca semn al anotimpurilor anului, poate fi interpretată negativ, ca trimiţând către Antihrist a cărui stăpânire pe pământ va preceda cea de-a doua Venire a Mântuitorului Hristos. Această înfrunzire poate fi văzută ca o scurtă perioadă de glorie a Antihristului înainte de venirea lui Hristos întru slavă.
După înfricoşătoarea descriere a vremurilor de pe urmă, Hristos îi îmbărbătează pe apostoli: „prindeţi inimă şi înălţaţi-vă capetele, pentru că răscumpărarea voastră se apropie”. Acest îndemn ne arată un foarte important lucru: atitudinea corectă a creştinului faţă de vremurile apocaliptice. În ciuda suferinţelor aduse de acele vremuri, dincolo de greutăţile şi dificultăţile pe care mai ales cei drepţi le vor îndura, totuşi, venirea acelor vremuri înseamnă că „aproape este Împărăţia lui Dumnezeu”. Acele vremuri echivalează pentru cei drepţi cu o stare de fericire mai presus de orice au experimentat până atunci.
Scriind despre acele vremuri, Sf. Ioan Hrisostom le descrie ca fiind pentru drepţi „vara cea duhovnicească şi liniştită […] după iarna veacului acestuia” (Omilii la Matei), pe când pentru cei păcătoşi acele vemuri vor ca o iarnă după vară.
Cuvintele ce încheie acest pasaj – „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” – au rolul de a întări cele spuse de Hristos anterior. Prin această expresie Iisus pecetluieşte cuvintele ca o profeţie ce se va împlini negreşit. Trecerea cerului şi a pământului nu trebuie înţeleasă, cum greşit fac unii, ca o distrugere a lor. Odată cu cea de-a doua Venire a lui Hristos, creaţia întreagă (cerul şi pământul) vor fi transfigurate. Va fi un cer nou şi un pământ nou (2 Petru 3,13). În acest nou ambient transfigurat de harul divin, cei înviaţi spre lumină şi comuniune cu şi în Hristos, vor trăi.
Pr. Prof. ADRIAN DUŢUC
Comentarii