Postul este doar „să nu mâncaţi…să nu vă atingeţi”? În învăţătura Domnului Iisus Hristos şi a Bisericii Sale aceste porunci dumnezeieşti reprezintă întâi de toate posibilitatea unei iubiri tot mai aprinse, cu adevărat conştiente, care îi putea elibera pe protopărinţii Adam şi Eva de inconştienţa copilărească a unei vinovăţii autoinduse şi a unui confort limitat. Ele au suferit o modificare de substanţă, o mutaţie fiinţială de legământ proviaţă, eliberându-se de conţinutul lor de negaţie (nu mânca, nu te atinge, nu fă…), şi primind investirea de apel al dragostei jertfitoare după modelul vieţii Mântuitorului Iisus Hristos. Părintele ieromonah Rafail Noica, un renumit duhovnic contemporan, ucenic al sfântului Sofronie de la Esex, insistă pe învăţătura sfântului Siluan Atonitul pentru a ne aminti mereu că poruncile lui Dumnezeu nu sunt interdicţii poliţieneşti, ukazuri dictatoriale de represiune totalitară a libertăţii. Părintele Rafail Noica teologhiseşte despre lucrarea de iubire a Duhului Sfânt din poruncile Domnului: poruncile Domnului sunt de fapt declaraţii de iubire al unui Tată iubitor şi a unui Frate co-iubitor faţă de chipul şi asemănarea Sa, supuse unei false chemări spre o împuţinare de viaţă comunională, şi o rătăcire spre o viaţă egoistă şi pierzătoate în meandrele morţii. Teologul Vladimir Lossky remarcă, la rândul lui, că receptarea poruncilor Domnului de către oameni trebuie privită ca „o eliberare a omului de desfătarea egoistă pe care i-om produceau nu numai un pom, ci toţi pomii, nu numai un fruct, ci tot ce este lume sensibilă, aducându-i în schimb atât lui cât şi întregului univers bucuria desfătării venită de la Dumnezeu, singura desfătare adevărată”.
„Nu ştiţi voi postul care îmi place? – zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine. Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu” (Isaia 53, 6-8). Şi mi-am îndreptat faţa către Dumnezeu, stăruind în rugăciune şi în rugi fierbinţi, cu post, sac şi cenuşă (Deut. 9, 3). Sunaţi din trâmbiţă în Sion, gătiţi posturi sfinte, prăznuiţi sărbătoarea cea pentru toţi! (Ioil 2, 15). Mai mult preţuieşte rugăciunea cu post şi cu milostenie şi cu dreptate, decât bogăţia cu nedreptate (Tobit 12, 8). Şi Domnul a auzit glasul lor şi a văzut supărarea lor, şi poporul din toată Iudeea şi locuitorii Ierusalimului au postit mai multe zile în faţa templului Domnului celui Atotputernic (Iudita 4,13). Şi am făgăduit acolo post din partea tinerilor, înaintea Domnului Dumnezeului nostru, cerând de la El bună călătorie (3 Ezdra 8, 52).
Observăm în aceste pasaje din Vechiul Testament despre postul adevărat, că ele sunt un fel de protoevanghelii şi profeţii mesianice pentru viaţa Bisericii, pe care le regăsim în Noul Testament. Este deja celebră pericopa evanghelică a sfântului Matei despre calitatea postului, a milosteniei şi a iubirii pentru ipostaza şi instanţa Judecăţii de Apoi. Zis-a Domnul: Când va veni Fiul Omului întru slava Sa şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale. Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi Împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. Atunci, drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi i-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat? Şi când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine? Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă: Întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei prea mici, Mie Mi-aţi făcut. Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este pregătit diavolului şi îngerilor lui. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat. Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu i-am slujit? El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut. Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică.
Postul ca stil de convieţuire asumată cu Dumnezeu prin iubire panoramatică,pe toate dimensiunile posibilităţilor fizice, psihice, intelectuale, spirituale şi duhovniceşti, posibilităţii ca răstignire divino-umană întru Hristos, conduce inevitabil la o etapizare a naşterii din nou şi o activare a darurilor spirituale primite la Taina Sfântului Botez. Altfel spus, perioadele de post trebuiesc înţelese şi trăite, cu iubire, ca o terapie medicală de vindecare a viciilor, ca un efort de despătimire şi de reînfiinţare în comuniune cu viaţa dumnezeiască a Bisericii. Postul practicat în această accepţiune este o lepădare de idolatria poftelor mădularelor pământeşti, cea mai mai vicleană şi durabilă idolatrie din istoria spiritualităţii umane. Dar apogeul postului este învierea omului duhovnicesc în bucuria împărtăşirii euharistice comunitare, a întregii familii cereşti şi creştineşti, bucurie creatore de speranţe detonatoare de viaţă nouă şi de neînlocuit cu non-viaţa societăţilor răvăşite, dezbinate, posedate de generala închinare la idoli modernă şi post-modernă şi de tirania şi mescinăria patimilor şi a viciilor de toate nuanţele. Da, postul este iubire şi eliberare, este îmbrăcare în omul nou, care se înnoieşte spre deplină cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a zidit.
Aşadar, dacă aţi înviat împreună cu Hristos,căutaţi cele de sus, unde se află Hristos, şezând de-a dreapta lui Dumnezeu; Cugetaţi cele de sus, nu cele de pe pământ; Căci voi aţi murit şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos întru Dumnezeu. Iar când Hristos, Care este viaţa voastră, Se va arăta, atunci şi voi, împreună cu El, vă veţi arăta întru slavă. Drept aceea, omorâţi mădularele voastre cele pământeşti: desfrânarea, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este închinare la idoli; Pentru care vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării, în care păcate aţi umblat şi voi odinioară, pecând trăiaţi în ele. Acum deci vă lepădaţi şi voi de toate acestea: mânia, iuţimea, răutatea, defăimarea, cuvântul de ruşine din gura voastră. Nu vă minţiţi unul pe altul, fiindcă v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi, dimpreună cu faptele lui, Şi v-aţi îmbrăcat cu cel nou, care se înnoieşte, spre deplină cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a zidit, unde nu mai este elin şi iudeu, tăiere împrejur şi netăiere împrejur, barbar, scit, rob ori liber, ci toate şi întru toţi Hristos.
Îmbrăcaţi-vă, dar, ca aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, cu milostivirile îndurării, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare, Îngăduindu-vă unii pe alţii şi iertând unii altora, dacă are cineva vreo plângere împotriva cuiva; după cum şi Hristos v-a iertat vouă, aşa să iertaţi şi voi. Iar peste toate acestea, îmbrăcaţi-vă întru dragoste, care este legătura desăvârşirii. Şi pacea lui Hristos, întru care aţi fost chemaţi, ca să fiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre; şi fiţi mulţumitori. Cuvântul lui Hristos să locuiască întru voi cu bogăţie. Învăţaţi-vă şi povăţuiţi-vă între voi, cu toată înţelepciunea. Cântaţi în inimile voastre lui Dumnezeu, mulţumindu-I, în psalmi, în laude şi în cântări duhovniceşti.
Orice aţi face, cu cuvântul sau cu lucrul, toate să le faceţi în numele Domnului Iisus şi prin El să mulţumiţi lui Dumnezeu-Tatăl. Femeilor, supuneţi-vă bărbaţilor voştri, precum se cuvine, în Domnul. Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre şi nu fiţi aspri cu ele. Copiilor, ascultaţi pe părinţii voştri întru-toate, căci aceasta este bine-plăcut Domnului.
Părinţilor, nu aţâţaţi la mânie pe copiii voştri, ca să nu se deznădăjduiască. Slugilor, ascultaţi întru toate pe stăpânii voştri cei trupeşti, nu slujind numai când sunt cu ochii pe voi, ca cei ce caută să placă oamenilor, ci în curăţia inimii, temându-vă de Domnul. Orice aţi face, lucraţi din toată inima, ca pentru Domnul şi nu ca pentru oameni, bine ştiind că de la Domnul veţi primi răsplata moştenirii; căci Domnului Hristos slujiţi. Iar cel ce face nedreptate îşi va lua plata nedreptăţii, întrucât la Dumnezeu nu este părtinire (Coloseni 3, 1-15).
Avem din nou prilejul ca în Postul Naşterii Domnului să ne îmbrăcăm în dreptatea paternală şi virtuoasă a Dreptului Iosif, în dragostea maternală a Maicii Domnului, în dărnicia magilor de la răsărit, în blândeţea păstorilor şi a dobitoacelor, dar mai ales în dumnezeirea Pruncului Iisus, pentru că se deschid porţile Cerului şi ale Edenului şi suntem invitați să colindăm cu îngerii Sfintele Colinde. Hristos se naşte, slăviţi-L, Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L!
pr.prof. MIRCEA BEJENAR
Comentarii