Aşteptările

Chiar dacă, prin mijlocul verii, o lege numită, oare de ce?, „anti-Şoşoacă” viza un salariu tăiat cu 50% şi alte „pagube” pentru parlamentarii scandalagii, iată că la început de iarnă lucrurile nu s-au schimbat prea mult.

Zilele trecute, prin noianul de ştiri ce ne asaltează zilnic, s-a strecurat timid şi una prin care aflam că, la nivelul Camerei Deputaţilor, unii aleşi au înaintat Comisiei juridice cereri de sancţionare pentru colegii scandalagii. Astfel, de exemplu, „Alfred Simonis a afectat grav calitatea actului de conducere a Legislativului”, spun deputaţii AUR, care îi reproşează social-democratului că l-a făcut „violator” şi l-a înjurat pe George Simion. Pe de altă parte, „liderul AUR a folosit invective şi calomnii la adresa mea”, spune liberalul Virgil Popescu.

Aşa se face că, în aceste zile, Camera Deputaţilor analizează introducerea unor sancţiuni mai aspre pentru parlamentarii scandalagii, inclusiv posibilitatea scoaterii acestora din sală cu jandarmii.

Parlamentul este forul reprezentativ suprem al României, fiind unica autoritate legiuitoare a ţării, şi aşteptările românilor de la această instituţie, dar mai ales de la cei care o formează, sunt mari, asta mai ales la început de mandat când toată lumea, electori şi proaspăt aleşi, are încă proaspete în minte promisiunile din campanie. În această instituţie de top a statului te aştepţi ca regulile de bună purtare să fie absolut fireşti şi decizia de a adopta legi, hotărâri şi moţiuni să fie în urma obţinerii unui vot de aprobare din partea majorităţii membrilor, asta după o argumentare fără cusur a propunerii legislative, şi nu în funcţie de rezistenţa la invective şi îmbrânceli pe care, din păcate, de atâtea ori le vedem încât par a fi parte din firescul cotidian.

Aşteptările noastre, ale celor cărora ni se cere votul o dată la 4 sau 5 ani, nu doar că sunt înşelate de neputinţa sau dezinteresul aleşilor, ci sunt parcă luate în derâdere.

De aceea, nu poate fi de mirare că, în baza experienţei adunate în mulţi, mulţi ani, poporul roman a decis că o sanctificare s-ar impune, de unde şi închinarea naţională la „Sfantu’ Aşteaptă”.

Apropo, poate, la anu’, să fie mai bine…?