Cicluri naturale

Abia ce a trecut vremea concediilor de vară şi a vacanţelor, că ni se vorbeşte din ce în ce mai insistent despre minivacanţele de Crăciun şi de Revelion. De altfel, cum se zice?… Vara sanie şi iarna car. Persoanele prevăzătoare şi responsabile faţă de timpul lor petrecut frumos îşi vor fi cumpărat deja „bilete” la preţuri dintre cele mai convenabile. Dar oferte ar fi rămas însă destule, „pentru toată lumea”, deşi, la o pildă, ni se vesteşte că 4 zile/persoană la o pensiune drăguţă pitită între munţi (cazare, masă, petrecere de noapte, întorcătură, Moş Crăciun angajat plus colindători ca să nu uităm de tradiţii) poa’ să facă până la 1.000 de euro. Cam cât o leafă medie pe economie. De unde vezi bine că aşa „afacere” nu-i chiar pentru orişicine. Cei care prestează doar pentru un minim pe economie şi ceva (nu neapărat debutanţi în viaţă şi în câmpul muncii) se pot considera excluşi din start dintr-o aşa aventură, însă au tot dreptul să-şi planifice, eventual ca şi anul trecut, un Crăciun de poveste lângă brăduţul împodobit în sânul familiei lărgite. Interesant este că, de nişte ani nu puţini, cei care şi-au pus mintea şi braţele să lucreze peste graniţe, tot (mai) vin să-şi petreacă sărbători din iarnă „acasă”, pe când tot mai mulţi dintre cei de acasă, cărora le este confortabil conform buzunarului, îşi părăsesc domiciliile fie pentru cabana dintre brazi, fie chiar pentru destinaţii mai îndepărtate. Căci ce frumos e Crăciunul la Viena, Praga sau Dubai! (Chiar aşa e? Eu nu cunosc, n-am apucat… Cine ştie precis să ne dea de veste, să ne explice, să ne combatem în argumente, spre a-i/a le dovedi că nu aşa susţinem în mod natural ţara, turismul românesc!)