Evanghelia de astăzi ne aminteşte de atitudinea locuitorilor din Nazaret, locul unde a trăit Mântuitorul până la începutul misiunii Sale, faţă de activitatea şi de învăţătura Sa. Avusese loc Botezul Domnului, când „cerul S-a deschis şi S-a pogorât Duhul Sfânt peste El, în chip trupesc, ca un porumbel, şi s-a făcut glas din cer: Tu eşti Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit” (Lc. 3, 21-22). Sfântul Ioan Botezătorul mărturisise dumnezeirea Mântuitorului, vestea despre El ajunsese în toate împrejurimile Galileei. Conform Evangheliştilor Matei şi Marcu, Mântuitorul săvârşise deja numeroase minuni, prin care arătase lumii că El este Mesia cel aşteptat. Cu toate acestea, nazarinenii, deşi miraţi, se limitează în a-L vedea doar ca fiu al lui Iosif, cel cunoscut de către ei: „Nu este Acesta Iisus, fiul lui Iosif, şi nu ştim noi pe tatăl Său şi pe mama Sa? Cum spune El acum: M-am coborât din cer?” (In. 6, 42). Locuitorii Nazaretului păcătuiau împotriva evidenţei, împlinind ceea ce, cu mult timp înainte, Dumnezeu spusese prin gura profetului Isaia: „s-a învârtoşat inima poporului acestuia şi cu urechile sale greu a auzit şi ochii săi i-a închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi cu urechile să audă şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă la Mine şi să-l vindec” (Is. 6, 10). Păcatele împotriva evidenţei sunt dintre cele mai grele. Mântuitorul lucrează minunat şi astăzi în lume. Dar e nevoie de ochi care să-L vadă, de urechi care să-L audă şi, pentru aceasta, e nevoie de inimi care să creadă. Încercarea de a-L contura pe Dumnezeu după placul fiecăruia şi nu aşa cum El ni se descoperă, de a „îndulci” religia, preferând o închinare fără biserică şi fără nevoinţă, acceptarea în viaţă a unor interpretări subiective şi eronate ale textelor biblice, dar care „odihnesc” pentru un scurt timp conştiinţa sau săvârşirea a ceea ce ştii că este rău sunt doar câteva exemplificări ale faptului că şi astăzi se pot încă închide ochii şi astupa urechile în faţa dumnezeirii. În faţa unor astfel de pericole, cuvintele orbului din Ierihon, „Doamne, să văd” (Lc. 18, 41), să ne fie dorinţă şi rugăciune, căci nimic nu este mai de preţ decât a-L cunoaşte pe Domnul şi a trăi după voia Lui.
Arhid. BOGDAN HRIŞCĂ
Comentarii