Minunaţi crini trecători în vază străjuind minunaţii crini durabili din afişul expoziţiei artistei plastice Doina Mihăilescu deschise joi, 2 aprilie 2026, în galeria de la parterul Muzeului de Istorie Suceava al Muzeului Naţional al Bucovinei, superbii crini vegetali ca o constelaţie pe veşmântul monahal al măicuţelor de la Mănăstirea Cămârzani şi al oaspetelui lor din îndepărtata Uganda şi ramul de crini candelabru cu lumânări aprinse în noaptea Învierii în mâna care i-a pictat între mai dăinuitoarele decât noi grădini cu flori de crin de pe simeze! Ce tablou de neuitat!
Tablou salutat la vernisaj la microfon de dr. Constantin-Emil Ursu, director general al Muzeului Naţional al Bucovinei, de Camelia Damian, subprefect al judeţului Suceava, de dr. Narcis Dorin Ion, director general al Muzeului Naţional Peleş, şi, în sinea noastră, în comentarii cu prietenii, de noi toţi, public iubitor de artă şi creator de artă – dar să-i numesc pe reprezentanţii acestuia din urmă, fiindcă bucură întotdeauna solidaritatea de breaslă, dr. Camelia Sadovei, dr. Oana Ruxandra Hrişcă din conducerea, la vârf, a Filialei Suceava a Uniunii Artiştilor Plastici din România, şi Constantin Ungureanu-Box, întotdeauna făcându-şi timp pentru evenimentul artistic al Filialei, Muzeului şi invitaţilor lor.
Constantin-Emil Ursu şi-a mărturisit satisfacţia reîntâlnirii cu universitara timişoreană, prof. dr. Doina Mihăilescu, deopotrivă colegă în ipostaza de restaurator-conservator, expert restaurator!, şi a momentului revederii: expoziţia domniei sale, închinată Reginei Maria la 150 de ani de la naştere, într-o formulă îmbogăţită, se deschide la Suceava înaintea Sărbătorilor Pascale Creştine, cu nobila, luminoasa prezenţă a crinului în iconografia lor, pe care a evocat-o succint. Încântat de reîntoarcerea la Suceava după mai bine de zece ani, Narcis Dorin Ion a pomenit de discuţia sa cu Doina Mihăilescu în care s-a născut ideea acestei expoziţii omagiale deschise în toamnă la Castelul Pelişor cu titlul „Elixirul alb”, şi apoi, cu un infailibil instinct al captivării unui public care ascultă în picioare şi nu rezistă tentaţiei de a-şi arunca privirile înspre lucrări, a povestit amănunte grăitoare din viaţa reginei iubitoare, desenatoare, cultivatoare, scriitoare de crini. Şi a preţuit elogiul sincer al pictoriţei Doina Mihăilescu prin înţelegerea Reginei Maria exprimat în „această delicată expoziţie”.
Cu delicateţe şi căldură a mulţumit organizatorilor şi publicului şi artista, însoţindu-şi bucuria expoziţiei cu o scurtă, esenţială confesiune despre crinii săi.
Constantin-Emil Ursu a încheiat momentul oficial cu vestea bună a regăsirii Coifului de la Coţofeneşti, celebra piesă din Tezaurul României, furată din expoziţia deschisă în Olanda. Şi cu aceea, care mi-a încălzit inima, a călătoririi „Crinilor” Doinei Mihăilescu peste Prut, la Muzeul Naţional de Artă din Chişinău.
Mai bogate şi atrăgător elaborate, alocuţiunile şi gândurile rostite la microfon se regăsesc în reuşitul catalog-album al expoziţiei apărut sub egida Muzeului Naţional al Bucovinei la Editura Karl A. Romstorfer Suceava (proiect aprobat şi finanţat de Consiliul Judeţean Suceava) în realizarea căruia şi de această dată Irina Ţibulcă a avut un rol însemnat. Cu atât mai mult cu cât – niciun album putând să concureze cu pictura originală – dificultatea reproducerii pe hârtie creşte când este vorba de lucrări ale negrului, ca în „Crucile” lui Dany-Madlen Zărnescu, sau ale albului, precum acum, în „Crinii” Doinei Mihăilescu, artiste de vârste apropiate, cărora expoziţiile colective, îndeosebi cele consacrate sacrului, le-au întâlnit drumurile vieţii.
În ceea ce priveşte lucrările de pe simezele galeriei de la parterul Muzeului de Istorie Suceava, pentru iubitorul de artă sentimentul este al unui impresionant şi tulburător ierbar dedicat în exclusivitate crinilor, dar cu sensul schimbat. Vegetalul florilor la un prag înainte de preschimbarea în pulbere, de trecerea din organic în anorganic, spre o diafană mineralizare, este înlocuit în „Crinii” Doinei Mihăilescu de lepădarea dintru început de tactilitatea petalelor, sepalelor, frunzelor şi tijelor, de fluiditatea sevei, de olfacţia parfumului, păstrând şi intensificându-le albul, luminozitatea, lumina, spiritualitatea. Omagiind un eveniment, oricât de îndreptăţită asocierea cu marea, regala, celebra lor iubitoare, creaţiile liliale ale artistei sunt mai ales ofrande şi întrupări, din materia diafană a amintirii şi a visului, ale luminii. Aparţinând de pe acum istoriei picturii româneşti, muzeele vor fi onorate să aibă în colecţiile lor „Crinii” celeşti ai Doinei Mihăilescu.
Un motiv în plus să ne bucurăm de prezenţa lor, sărbătoare de Sărbători, pe simezele muzeului sucevean, iar pentru Muzeul Naţional al Bucovinei sub directoratul lui Constantin-Emil Ursu, pentru Muzeul său de Artă, de încă o expoziţie de excepţională valoare!
Comentarii