Într-un timp al destrămării, al încercărilor de tot felul, al cumpenelor fiinţiale, al tulburărilor şi îndoielilor, Dumnezeu îţi trimite în cale oameni aleşi, iar întâlnirea providenţială cu ei îţi readuce sufletul în lumină, rost şi rânduială. Un astfel de om rămâne Preasfinţitul Gherasim Cucoşel Putneanul, ierarhul cu adevărat chip blândeţilor, cel care, atât ca stareţ al Mănăstirii Putna, cât şi ca episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, a jalonat multe cărări ale devenirii şi a amprentat numeroase personalităţi.
În ziua de 15 februarie 2026, la Mănăstirea Râşca a avut loc prima ediţie a Simpozionului Naţional „Preasfinţitul Gherasim Cucoşel – lumina blândeţii, Lumina harului. Amintiri, evocări, exegeze, rugăciune”, cu scopul de a cinsti memoria unui om deosebit, care, deşi plecat de o vârstă fragedă din Râşca natală, cu durerea de nespus a pierderii tatălui în suflet, nu şi-a uitat niciodată rădăcinile şi valorile pe care le-a purtat mereu, în neîncetatul urcuş către Hristos. Au participat oameni care l-au cunoscut şi l-au iubit, oameni ce au găsit un sens al drumului celui bun în cărţile, predicile sau slujbele sale, membri ai familiei, precum şi un numeros şi interesat public.
Manifestarea a fost organizată cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, de către Parohia Ortodoxă Jahalia, Şcoala Gimnazială Râşca şi Primăria comunei Râşca, şi găzduită cu generozitatea-i caracteristică de către Mănăstirea Râşca, în al cărei stareţ, Protosinghelul Gabriel, am descoperit, încă o dată şi cu bu-curie nesmintită, un om care ştie să sprijine necondiţionat activităţi spirituale şi culturale autentice.
S-a săvârşit mai întâi rugăciunea de început (pe care ni-l dorim bun şi rodnic în anii ce vor urma), urmată de cuvintele de bun-venit ale Părintelui Stareţ Gabriel, ale Părintelui Protopop Adrian Dulgheriu, ale inspectorului general-adjunct, prof. dr. Petru Crăciun (cel care ne-a făcut o demonstraţie de fineţe, purtându-ne într-o călătorie fără egal de la lumina fizică la cea spirituală), ale doamnei director al Școlii Gimnaziale Râşca, prof. dr. Ionela Dumitruţ, şi ale primarului comunei Râşca, Ionuţ Dragomir Andreica, precum şi de necesarele precizări organizatorice, datorate părintelui Stelian Grădinariu.
Apoi lucrările simpozionului au curs într-o albie a amintirilor necesare, prefirate printre ochii înrouraţi, odată cu vizionarea filmului Bunicul Bucovinei (producţie a TVR Iaşi, realizator Grigore Ilisei), un mărturisitor document audiovizual, care surprinde, cu sensibilitate şi tandreţe, câteva din trăsăturile esenţiale ale Vlădicăi Gherasim. Şi tot din suflet, şi tot pline de lumină au fost şi cuvintele cărturarului Grigore Ilisei, prozator, publicist, om de presă scrisă, de radio şi televiziune, cronicar şi critic de artă, ctitor de instituţii culturale reprezentative, invitatul de onoare al acestei prime ediţii, cel care a poposit de multe ori, pentru oleacă de taifas duhovnicesc, pe prispa inimii Preasfinţitului, dăruindu-ne covârşitoare aduceri-aminte despre nobleţea bunicului monah, o pledoarie a cunoaşterii prin şi întru iubire, împlinind neabătut porunca cea mare a neuitării…
Deşi nu a putut fi prezent fizic la simpozion, Preasfinţitul Timotei Prahoveanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, strâns legat de locurile acestea, dar şi de PS Gherasim, ne-a trimis un text minunat, izvorât din dragostea şi recunoştinţa faţă de ierarhul plecat parcă prea repede, un ierarh al lacrimii, al jertfei şi al neuitării: Drumurile care ne poartă spre Râşca nu sunt simple călătorii, ci adevărate pelerinaje ale inimii, care cinstesc memoria unui minunat şi neuitat episcop, Gherasim Cucoşel Putneanu, cu legăturile sale de suflet faţă de satul încărcat de istorie şi de sfinţenie în care a văzut lumina zilei.
Odată cu el, cinstim o întreagă lume a obârşiilor, a jertfei şi a credinţei — o lume care continuă să respire prin memoria celor ce nu uită, care dăinuie în rugăciunea celor ce se pleacă la morminte şi în lacrimile celor ce ştiu să mulţumească. Căci a-ţi cinsti înaintaşii înseamnă a te cinsti pe tine însuţi, iar a păstra vie amintirea celor drepţi înseamnă a ţine aprinsă candela nădejdii în întunericul veacurilor ce vin şi trec.
În pandant, protosinghelul Gabriel a izvodit o intervenţie tulburătoare, o procesiune a moşilor şi strămoşilor deja duşi dincolo, dar care ţin mereu legătura cu noi, prin rugăciunea aprinsă în sfeşnic de neuitare. Şi tot despre neuitare, împletind amintirile cu lacrimile ascunse, a fost şi cuvântul maicii stareţe a mănăstirii Teodoreni, stavrofora dr. Marina Andreica, evidenţiind efigia luminoasă a unui ierarh popular şi iubitor de suflet românesc. Am fost grozav de bucuroşi de prezenţa în mijlocul nostru a unei delegaţii a obştii Mănăstirii Cămârzani, ctitoria de suflet a Preasfinţitului Gherasim, cu un cuvânt al maicii stareţe, stavrofora Maria Deac, reliefând legăturile indestructibile dintre ctitor şi ctitorie, dar şi cu un dar de carte, împărţit cu dragoste celor prezenţi.
Mereu alături de noi, nu doar din prisma funcţiei de inspector şcolar pentru disciplina Religie, ci, mai ales ca om care se jertfeşte şi zideşte, în numele unui misionarism asumat şi conştient, Daniela Luminiţa Ceredeev ne-a împărtăşit amintiri de mult preţ, dintr-un timp al încercărilor şi, mai apoi, al aşezărilor statornice, pe care le-a trăit, alături de soţul ei, vrednicul de pomenire părintele Dan Constantin Ceredeev, frânturi de suflet aşezate sub semnul unei ziceri de pomină a Vlădicăi: Măi copii, să nu vă obosească niciodată inima şi să aveţi răbdare! Şi tot bucurie ziditoare ne-a fost şi cuvântul părintelui dr. Cezar Onesim, un cercetător pasionat şi rafinat, care ne-a oferit o mai mult decât interesantă concluzie a unei cercetări întinse pe câteva săptămâni de zile, despre fragmente de conştiinţă din viaţa episcopului Gherasim Putneanul, aflate între chemare, nedreptate şi fidelitate.
Nu putea să lipsească dintre participanţii la simpozion directorul Şcolii Gimnaziale Râşca, prof. dr. Ionela Dumitruţ, acum în calitate de cititor, iubitor de carte, critic literar cu antene fine şi instrumente de precizie, cu un studiu inedit asupra Jurnalului Preasfinţitului, despre paratopia dimensiunii unei existenţe. Şi cu atât mai valoroasă a urmat apoi confesiunea părintelui Claudiu Coman, biblist de forţă şi cercetător împătimit al izvoarelor, de data aceasta cu o mărturisire personală: Mitra Vlădicăi Gherasim şi destinul schimbat al unui copil.
Una din surprizele aceste prime ediţii a venit sub forma unui e-mail, semnat de poetul, prozatorul şi omul de radio şi televiziune Aurel Brumă de la Iaşi, în care colegul meu de ani de zile în redacţia revistei „Cronica Veche” îmi scria că nu numai că l-a cunoscut pe PS Gherasim, ci i-a fost de câteva ori oaspete şi interlocutor, şi că va căuta musai, pentru ediţia a doua, cel puţin un interviu… Şi tot surprize au fost intervenţia amiralului Cristea Cucoşel, depănând rememorări despre întâlniri mirabile din veacul trecut, şi gândurile Dorinei Ionaş de la Putna, cu amintiri curgând ca boabe de lacrimi ale recunoştinţei…
Ultimele două lucrări ale simpozionului au fost susţinute de prof. Otilia Grădinariu, cea care a izvodit un amplu studiu asupra celor patru volume de Jurnal, evidenţiind câteva din bornele de hotar ale devenirii unei personalităţi unice, şi de către pr. prof. Stelian Grădinariu, ţesând amintiri din trecuturi sfinte, frânturi din vremea punerii pietrei de temelie a bisericii din Jahalia, din ceasurile de taină ale hirotoniei în diacon şi preot, de acum 30 de ani, pe seama acestei parohii, precum şi momente de la slujba sfinţirii bisericii, cu 25 de ani în urmă.
Lucrările simpozionului au fost completate de un concert de pricesne, susţinut de către Grupul Cadrelor Didactice din Şcoala Gimnazială Râşca (dirijor, prof. Silvica Miron), „Ţărăncuţele de la Jahalia” şi Grupul „Flori de Măr” din Râşca (ambele, conduse de prof. dr. Mihaela Grădinariu), precum şi de solistele vocale Marta Andreica, Ştefania Băţăoanu şi Ana Maria Lămăşanu, ofrande de suflet şi trepte către Postul cel Mare. Şi nu putea lipsi nici slujba de pomenire, moment în care ochii tuturor au scăpătat o lacrimă întru amintirea Preasfinţitului Gherasim…
Odată cu plecarea oaspeţilor (omeniţi aşa cum li se cuvine celor veniţi de departe, tot prin osteneala Mănăstirii Râşca), în curtea locaşului sfânt se aşternea duium de fulgi uriaşi, de parcă de dincolo, din cerul preaiubit, Vlădica Gherasim îşi scutura barba cu duioşie, cu iubire, cu grija sa de bunic, ca toate să fie bune tuturor. Dincolo de pânza prăfuită a timpului, lumina cea neînserată aprindea încă o candelă vie, cea a mărturisirii iubirii pentru un ierarh cu o viaţă exemplară: episcopul Gherasim Cucoşel Putneanul…
Prof. dr. MIHAELA GRĂDINARIU,
Şcoala Gimnazială Râşca
Comentarii