Actul final

Alte şi alte crime/tragedii se petrec în lume, mai aproape ori mai departe… De curând, în Bulgaria. Dintre cei implicaţi, un ins avea permis pentru 16 arme de foc. Apoi, în Canada. Ucigaşul, de timpuriu „îndrăgostit(ă)” de arme, s-a folosit inclusiv de una de asalt. Apoi în SUA, la un patinoar. De bănuit că, după astea, cine ştie unde, vor urma alte crime/tragedii.
„Pistolul lui Anton Cehov” se numeşte un principiu dramatic (referitor nu doar la arme ca atare) potrivit căruia dacă un pistol apare în actul I al piesei – spre a-şi justifica prezenţa şi a se menţine relevanţa acţiunii –, neapărat trebuie să fie folosit în actul final. De ce? Simplu. E absolut necesară – pentru susţinerea conţinutului şi tâlcului poveştii – o semnificaţie narativă (oh, şi „narativele” de azi!). Bref, ca să ai deznodământ (eventual cu moarte), trebuie să construieşti o intrigă de calibru.
Uite că lumea s-a pus – zice-se (tot) că în scopul susţinerii păcii, înspre a se menţine ori modifica sferele de influenţă etc. – să se reînarmeze. Actul întâi din piesa cea nouă. Prin urmare este foarte posibil ca în actul al III-lea, actul final, undeva să se tragă. Desigur, cumva, cineva îşi va putea justifica aşa acţiune, chiar dacă altcineva va fi surprins şi va dezaproba. Aplauze. Cortina. După o scurtă vacanţă, „stagiunea” va continua, poate, cu alte asemenea puneri în scenă. Dacă în primul act apare un pistol…