Sfântul ocrotitor al oraşului Fălticeni este Prorocul Ilie din Vechiul Testament, de aceea vom dedica câteva rânduri bisericii cu hramul Sf. Ilie din oraş. Anual, în luna iulie, timp de o săptămână, au loc manifestări sub egida zilelor oraşului, punctul culminant fiind cel al iarmarocului şi bâlciului de Sf. Ilie. Consider că este necesar să ştim ce şi de ce se întâmplă unele lucruri, dar mai ales să cunoaştem, măcar în parte, istoria locului.
Un lucru foarte interesant este acela că pe stema oraşului nostru se află trei brazi. Poate părea ciudat, dar, dacă cercetăm şi întrebăm, aflăm că pe locul pe care s-a înălţat Fălticeni era pădure. Bătrânii povestesc cum că, mai târziu, de la biserica Adormirea se venea pe o cărare prin pădure până la biserica Sf. Ilie. Şi pe locul unde astăzi se află biserica Sf. Ilie era pădure deasă şi întinsă, proprietate a Angheluţei Tudosca. În anul 1765 călugărul Calistru Stamati înalţă o biserică din lemn folosind stejari chiar din pădurea Angheluţei Tudosca, care este de acord şi îl susţine, condiţia fiind ca biserica să poarte hramul Sf. Ilie. Recunoscându-l drept ctitor pe monahul Calistru, o icoană ilustrează cât se poate de limpede acest lucru: în mijloc se află Mântuitorul pe scaunul împărătesc, de-a dreapta Sa stă Calistru Stamati, iar în stânga Prorocul Ilie. Există şi un Penticostar al vremii care ne lămureşte în acest sens: ,,…biserica din târgul Şomuzului, care este din nou făcută de părintele Stamati”. Natalitatea crescând, biserica din lemn a devenit neîncăpătoare, de aceea s-a hotărât ridicarea uneia mai mari. Aşa se face că biserica veche din lemn este dezasamblată şi dusă în satul Orţăşti, unde, din păcate, este distrusă de un incendiu puternic.
Biserica nouă din ziduri se construieşte în locul fostei biserici din lemn între anii 1842-1849, lucru ce nu va fi foarte dificil, deoarece Maria Boian (soţia lui Costache Boian) lasă prin testament o sumă considerabilă de bani în vederea ridicării acesteia. De asemenea, monahul Iustin Gosan dăruieşte bisericii moşia sa din localitatea Pănureşti, care însuma 44 de fălci. De remarcat este şi contribuţia credincioşilor. Acestor oameni le datorăm faptul că astăzi mulţi dintre noi mergem să ne rugăm la biserica Sf. Ilie din oraş. De-a lungul anilor, în mai multe rânduri, desigur, biserica a fost renovată, îmbunătăţită şi înfrumuseţată.
Biserica Sf. Ilie din Fălticeni are formă de navă, ca multe alte biserici româneşti. În altar se poate observa bolta semicirculară, iar catapeteasma a rămas cea veche, de la biserica din lemn, pictată pe lemn de tei. Icoanele sunt pictate în stil bizantin, specific acelei perioade, iar ca motiv predominant se întâlneşte motivul viţei de vie, existent şi în obiceiurile şi practicile populare. În turnul bisericii se găsesc trei clopote, dintre care, cel mai mare (350 kg) a fost comandat la Moscova în anul 1904. Documentele afirmă că primul preot care a slujit la biserica Sf. Ilie din Fălticeni a fost Ioan Flămaşcu, el fiind paroh aici până în anul 1802: ,,s-au cumpărat prin chiverniseala protopopului Andrei de ţinut Sucevii şi a preotului Ioan Flămaşcu”. În anul 1997 s-a construit şi casa de prăznuire.
Un alt lucru foarte interesant este acela că în jurul bisericii Sf. Ilie a existat un cimitir; în acest cimitir a fost înmormântat şi poetul Mihail Cuciureanu în anul 1844. De asemenea, demn de luat în seamă este şi faptul că preotul Leonida Gavrilescu l-a găzduit pe Nicolae Labiş în casa parohială de la biserică pe vremea când poetul era elev de liceu.
„A existat cândva un târg frumos al plopilor pe vremea lui Nicu Gane, al teilor şi mestecenilor în zilele noastre” scria Eugen Dimitriu. Aşa este descris Fălticeniul ca un oraş născut pe locul unei foste păduri.
LENUŢA RUSU,
Fălticeni
Comentarii