Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, în ziua când Făurar a întors cea de-a şaptea filă, anul mântuirii 2026, au fost înălţate rugăciuni pentru odihna sufletului vrednicului de pomenire Patriarhul Teoctist, la Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou”, Catedrala Arhiepiscopală din Suceava.
Dovada dragostei şi recunoştinţei pe care noi, cei de astăzi, o purtăm înaintaşilor noştri, vrednici ierarhi al Bisericii lui Hristos, prin rugăciune şi neuitare, se oglindeşte şi în omagiul adus astăzi celui care a fost cel de-al cincilea Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române, între 1986 şi 2007, dar şi mitropolit al Moldovei şi Sucevei din 25 septembrie 1977 până în 9 noiembrie 1986.
Slujba de pomenire pentru cel care a păstorit, timp de 21 de ani, Biserica Ortodoxă din România a fost săvârşită în dimineaţa zilei de sâmbătă, 7 februarie 2026, în paraclisul care adăposteşte moaştele întregi ale Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou, sub protia Arhim. Iustin Taban, dimpreună cu un sobor de preoţi şi diaconi.
La slujba Parastasului pentru Preafericitul Părinte Teoctist, prilejuită de împlinirea a 111 ani de la naştere, răspunsurile liturgice au fost date de membri ai Grupului Psaltic „Dimitrie Suceveanu”.
La final, arhim. Iustin Taban, consilier juridic la Sectorul Juridic al Fondului Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei din cadrul Centrului Eparhial Suceava, a rostit un cuvânt de învăţătură în care a evocat personalitatea Preafericitului Părinte Teoctist, aducând în atenţie cele mai importante repere din biografia sa şi subliniind jertfa şi dragostea care au stat la baza realizărilor şi împlinirilor poporului nostru şi lucrarea vrednicului păstor în ogorul Bisericii lui Hristos. De asemenea, a fost punctat faptul că demnitatea patriarhală nu înseamnă putere, ci asumarea unei uriaşe poveri duhovniceşti, în care păstorul ajunge să poarte în propria inimă suferinţele întregii Biserici. „Slujirea de patriarh este cea mai grea şi mai mare responsabilitate din Biserică… a păstori Biserica înseamnă a simţi durerile şi suferinţele ei ca şi cum ar fi ale tale.”
Viitorul Părinte Patriarh Teoctist, care la Taina Botezului a primit numele Toader, s-a născut la 7 februarie 1915, în satul Tocileni din Botoşani, fiind cel de-al zecelea copil din cei unsprezece ai părinţilor Marghioala şi Dumitru Arăpaşu. La data de 6 august 1935 a primit chipul îngeresc al călugăriei la Mănăstirea Bistriţa din judeţul Neamţ, cu numele Teoctist. Între 1940-1944 a urmat cursurile Facultăţii de Teologie a Universităţii Bucureşti, iar începând cu anul 1950, când a primit hirotonia întru arhiereu, la 5 martie, a îndeplinit, pe rând, funcţiile de episcop-vicar patriarhal, episcop al Aradului, episcop al Episcopiei Ortodoxe din America şi Canada, arhiepiscop al Craiovei şi mitropolit al Olteniei, arhiepiscop al Iaşilor şi mitropolit al Moldovei şi Sucevei.
După trecerea la cele veşnice a Preafericitului Părinte Iustin Moisescu, Teoctist Arăpaşu i-a urmat în scaunul patriarhal, păstorind credincioşii creştini-ortodocşi români între 19 noiembrie 1986 şi 30 iulie 2007.
În cei peste 45 de ani de arhierie, Preafericirea Sa s-a remarcat printr-o bogată activitate pastoral-misionară, îngrijindu-se de credincioşii Bisericii Ortodoxe Române din interiorul şi din afara graniţelor ţării. Totodată, s-a ocupat de restaurarea unor monumente de artă bisericească, multe dintre acestea din cele patru eparhii pe care le-a condus, între care mănăstirile Putna, Bistriţa, Slatina, Râşca, Gorovei şi Vorona.
Dincolo de cunoscuta activitate internaţională în ceea ce priveşte activitatea misionară a Bisericii şi de dragostea arătată faţă de patrimoniul cultural şi religios, precum şi faţă de valorile tradiţionale româneşti, Preafericitul Părinte Teoctist s-a implicat activ în ajutorarea semenilor, înfiinţând numeroase centre social-filantropice, destinate vârstnicilor şi copiilor, precum şi tuturor persoanelor vulnerabile. Nu în ultimul rând, a încurajat apariţia mai multor lucrări teologice. Şi-a început drumul către veşnicie la vârsta de 93 de ani, la data de 30 iulie 2007.
IRINA URSACHI
Comentarii