Întâlnirea membrilor Societăţii Culturale „Nectarie” din Vama din luna de început a acestui an (care a trecut parcă prea repede!), nu a fost una obişnuită. S-a desfăşurat sâmbătă (nu joi, ca de obicei), pentru că am dorit să participăm la slujba de comemorare a fostului preşedinte executiv al cenaclului, scriitorul Ioan Mugurel Sasu, la un de la trecerea sa în veşnicie. A fost un moment emoţionant, organizat cu atenţie de soţia Viorica şi fiul Ovidiu, care a amintit cu regret tuturor celor prezenţi (colegi, prieteni, cunoscuţi) că am pierdut prea repede un om deosebit, mentor priceput, cult, respectuos, fost membru al UZPR filiala Iaşi, care a contribuit prin activitatea şi opera sa la creşterea prestigiului comunităţii, aşa cum a subliniat părintele Ioan Gavra, după slujba de pomenire, susţinută la mormântul din cimitir, împreună cu preot Vasile Gavra. Momentul a constituit şi un prilej de reflecţie asupra vieţii noastre, asupra a ce lăsăm posterităţii, cum preţuim oamenii valoroşi atât cât sunt în viaţă, cum le păstrăm amintirea după ce au plecat pe un drum fără întoarcere.
La Centrul Cultural din Vama a avut loc şedinţa societăţii, însoţită de spiritul Luceafărului poeziei româneşti, dovadă că Eminescu este al nostru de fiecare zi, ne reprezintă ca neam în faţa lumii. Firesc, preşedintele executiv al societăţii, psiholog dr. Marian Călinescu, a ales versuri eminesciene din „Rugăciune” (în deschiderea activităţii), „Scrisoarea I”, „Călin (file de poveste)”, „Sara pe deal”, „Scrisoarea III”, „De ce nu-mi vii”, „La Bucovina”, „Peste vârfuri”, „Luceafărul”, pentru a da cuvântul participanţilor, uimindu-ne cu multitudinea de versuri reţinute din poezia lui Eminescu, cu alegerea inspirată a versurilor pentru fiecare vorbitor. Şi tot firesc, fiecare vorbitor s-a referit şi la prietenia şi respectul acordat de fostul preşedinte tuturor colegilor, la valoarea informaţiilor pe care ni le transmitea, la valoarea operei sale. Momente deosebite din viaţa lui Mihai Eminescu, din copilărie, din studenţie, despre implicarea sa în organizarea şi desfăşurarea serbării de la Putna ş.a. a prezentat Ioan Abutnăriţei, având ca suport informaţii din volumele „Amintiri despre Eminescu” de Teodor V. Ştefanelli (text publicat prima dată în 1914) şi „Amintiri” de Ioan Slavici (text publicat prima dată în 1924). Personal, am amintit ţelurile înalte pentru care a luptat genialul reprezentant al culturii române, care a ars şi s-a jertfit pentru acestea, demonstrând că nicio apreciere formulată de alţi mari oameni de cultură şi eminescologi nu este exagerată, opera sa fiind mereu un izvor de noi sensuri şi i-am dedicat poezia „Scrisoare”. Costel Simirea a exprimat bucuria de a fi prezent la această întâlnire preşedintele Cenaclului „Ţara de Sus” din Câmpulung, prof. univ. dr. Nicolae Marcel Flocea şi a dedicat versuri impresionante lui I.M. Sasu: „Ce căutăm la tine, Ioane Mugurel / Pământul stă pe tine, noi stăm încă pe el”. Prof Radu Stancu a amintit un gând al Anei Blandiana despre poeţi şi s-a arătat nemulţumit de faptul că Unirii Principatelor i se atribuie numele de „Mica Unire”, evenimentul fiind unul deosebit pentru istoria noastră, un model pentru Europa, opinie cu care suntem de acord. Col. r. Vasile Aioanei a prezentat un alt eveniment memorabil din istoria noastră, Bătălia de la Podul Înalt, „cea mai importantă bătălie câştigată de Ştefan cel Mare”. Vorbitorul s-a oprit pentru început la repere din biografia marelui domnitor, la situaţia premergătoare urcării sale pe tronul Moldovei, la faptul că a câştigat 37 de bătălii, cele mai strălucite fiind cele de la Baia, Lipnic, Codrii Cosminului şi Podul Înalt, care au pus în evidenţă calităţile sale de strateg militar şi au avut un ecou puternic în Europa. Prieten al muzicii, prof. Vasile Axentoi ne-a informat că pregăteşte o carte despre coruri şi prelucrări folclorice şi un al doilea CD. Am ascultat cu plăcere două cântece compuse de prof. Axentoi, pentru care a folosit două texte semnate de Traian Nistiriuc, o surpriză pentru toţi şi mai ales pentru poet. „Sunt îndrăgostită de Mihai Eminescu” a declarat Monica Buhac şi i-a dedicat poezia „Gând pentru Domnul Eminescu”. Lui I.M. Sasu i-a dedicat poezia „Vine o zi”, cu mesajul că pentru toţi vine o zi când „ne-om trezi unde nu-s lacrimi şi durere”. O interesantă „Apocalipsă după Eminescu” a prezentat prozatorul Marian Călinescu, cu o referire la Babilonul antic, cu plecarea lui Eminescu la o vârstă foarte fragedă la Cernăuţi, cu dorul de „acasă” al tuturor celor plecaţi, un gol pe care „nu-l pot înlocui decât oamenii buni, cum a fost Aron Pumnul pentru Eminescu”. Lucian Ciocan aminteşte despre o întâmplare cu Eminescu şi Titu Maiorescu, îşi aminteşte de sfaturile pe care le-a primit de la I.M. Sasu şi anunţă o activitate în memoria lui Traian Gabriel Ojog, pentru a cărui activitate culturală deosebită s-a propus administraţiei locale acordarea titlului de Cetăţean de onoare post mortem. Despre calităţile deosebite ale profesorilor săi din şcolile pe care le-a urmat aminteşte prof. Zina Cocoş, care lecturează din poeziile lui Traian Nistiriuc „Către Eminescu”, „Eminesciana” şi „Clopote în amurg” cu motto „Vezi, rândunelele se duc…”. Ovidiu Donisă dedică lui I.M. Sasu poemul „Crucea”, şi pentru fiecare, poemul „Destin”. Menţionăm că Ovidiu Donisă devine tot mai cunoscut în rândul creatorilor literari, câştigând în luna ianuarie 2026 trei premii: menţiune, pentru epigramă, la Concursul Literar Internaţional „Regina Maria”, premiul pentru poezie din partea comunei Fârtâneşti (Galaţi) la Festivalul Concurs de Creaţie Literară „Freamăt de codru şi ape” de la Slănic Moldova şi menţiune pentru poezie la Festivalul Internaţional de Poezie şi Umor „Romeo şi Julieta la Mizil”. „În tonuri de alb, pământul moare” şi alte versuri frumoase ne-a propus să ascultăm Nicolae Marcel Flocea, transpuse pe muzică realizată de inteligenţa artificială şi un text dedicat lui Mihai Eminescu „Stea-logostea”, cu muzică pe sonuri folclorice. „Ne părăsesc poeţii” şi-a intitulat poeta Graţiela Herghelegiu poezia dedicată lui I.M. Sasu („Mă doare poezia ce n-o să te mai nască” – sună trist un vers). Bucuriei de a privi tot ce este în jur, atât cât suntem, poeta i-a dedicat textul „De-a v-aţi ascunselea”. Dumitru Muntean ne informează despre concursul de recitare a poeziei lui Eminescu pe care-l realizează în fiecare lună acasă, la Stroieşti, şi ne propune să descoperim autorii unor versuri dedicate Luceafărului. Despre preţuirea înaintaşilor, exprimată de Mihai Eminescu în „Epigonii”, a vorbit poetul Traian Nistiriuc şi a recitat din ciclul poemelor proprii, intitulate „Epigonice”, în care s-a străduit să respecte poetica şi muzicalitatea versurilor genialului poet, fiecare text având un motto din poezia eminesciană. Ne-a propus „Priviri spre cer”, „Flacără în suflet”, „Seara în asfinţit” şi un „Imn pentru iubit”, un poem de altă factură. Bucuros de întâlnire, Cornel Simionescu subliniază că „Ziua Culturii e ziua omului, nu există una fără cealaltă”. Citeşte „Valoare pentru Om” (totul e făcut de om prin cuvânt şi multă trudă) şi „Esenţă de vis”. Subliniază că „din toate am cules prietenia care leagă suflete”. Finalul i-a aparţinut lui Vasile Axentoi, cu un cântec deosebit, emoţionant, ca de altfel toate momentele acestei zile simbolice.
Comentarii