Scriitorul şi publicistul Silvester Iaricevski s-a născut în orăşelul Rohatyn din Galiţia, aproape de Liov, în ziua de 16 ianuarie 1871. Tatăl său, Ignati Iaricevski, croitor de profesie, se lăuda că se trage din neamul unor cazaci zaporojeni, refugiaţi în Galiţia, din cauza persecuţiilor ţariste, iar mama, Katerina Slidzinska, era o gospodină poloneză din partea locului. Şcoala primară a urmat-o în Rohatyn, iar la Berejany, în apropiere, a absolvit liceul polonez. În 1892, îşi începe studiile la Facultatea de Filosofie a Universităţii din Liov, iar, între anii 1894 – 1896, efectuează serviciul militar în armata imperiului austriac. Între anii 1896 – 1901, îşi desăvârşeşte studiile la Facultatea de Filosofie a Universităţii din Viena.
După absolvire, între anii 1901 – 1902, predă limba germană, limba ucraineană şi limba polonă la o şcoală din oraşul Przemysl; apoi între anii 1902 – 1903, predă limba germană şi limba ucraineană într-o şcoală din Kolomeea, iar între anii 1904 – 1906, predă limba latină, limba ucraineană şi geografia la o şcoală din Coţmani. Aici o cunoaşte pe învăţătoarea sireteană Ştefania Piotrovski, cu care se căsătoreşte şi, după trei ani de şomaj, se stabileşte în Siret, unde va preda limba germană şi limba ucraineană la Liceul „Franz Joseph”, devenind chiar şi primar al oraşului. Va fi tatăl a patru copii (Sofia, Iaroslava, Bogdan şi Olga), dar, din păcate, va muri, în urma unei infecţii a sângelui, la doar 47 de ani, în ziua de 30 martie a anului 1918. (În anii petrecuţi la Siret, aflând despre trecutul glorios al acestui oraş, fostă capitală a Moldovei, a învăţat şi limba română, pornind de la un ghid de conversaţii germano-român.)
În scurta lui viaţă, Silvester Iaricevski, a colaborat la numeroase ziare şi reviste din Liov, Viena şi Cernăuţi, scriind în limba germană, limba ucraineană şi limba polonă. A acordat o mare importanţă literaturii, scriind poezii, proză şi teatru, în cele trei limbi. Cele mai multe opere le-a scris în limba ucraineană, fiind un admirator al lui Taras Şevcenko şi făcând parte din cercul literar al scriitorului Ivan Franko. A tradus multe poezii din limba germană şi limba polonă.
La Viena, pentru a-şi câştiga existenţa, a scris chiar şi un roman-foileton de aventuri în limba polonă, „Trandafirul sălbatic”, nemaivorbind de colaborarea la presa vieneză în limba germană. Nu s-a sfiit şi să lucreze ca hamal în portul fluvial vienez de la Dunăre.
A debutat în 1892, în revista ucraineană „Oglinda” din Liov, cu poezia „Dorinta”, apoi a trimis numeroase creaţii la reviste ucrainene şi germane din Cernăuţi. La Viena, atras de valoarea operei poetului naţional sloven France Preseren, a tradus numeroase poezii ale lui în limba ucraineană şi a scris un studiu despre acesta, apărut la Przemysl în 1902: „France Preseren, cel mai mare poet sloven”. Acest studiu va apărea şi în Slovenia, în Liubliana, capitala ţării, tradus de un coleg de-al său de la Viena.
Tot în 1902, îi apare, la Przemysl, primul său volum, alegoria dramatică „Cântăreţii cerului”, urmat de un volum de poeme în proză, „Inima vorbeşte” (Kolomeea, 1903), un volum de nuvele, „Pe valurile vieţii” (Cernăuţi, 1903), un volum de poezii, „Sunete pestriţe” (Cernăuţi, 1904), alt volum de nuvele, „Între spin şi floare” (Cernăuţi, 1905), drama poetică „Goremir” (Cernăuţi, 1906), drama populară „Cazacii” (Cernăuţi, 1908), culegerea de balade „Îngerul ucigaş” (Cernăuţi, 1908), drama „Domniţa Iubire” (Cernăuţi, 1908), studiul în limba germană „Arta şi estetica în şcoală” (Cernăuţi, 1912), drama „Începutul sfârşitului” (Siret, 1913), studiul în limba germană, închinat lui T. Şevcenko, „Un poet al iubirii şi protestului” (Siret, 1914). Deşi în esenţă romantic, Silvester Iaricevski s-a apropiat şi de „secesionişti” (varianta austriacă a simboliştilor francezi), apreciind inovaţia literară şi creând, la rândul lui, anumite opere originale.
În 1971, profesorul universitar cernăuţean Mihail Ivasiuk, cu studii în liceele româneşti interbelice din Coţmani şi Cernăuţi, prezintă viaţa şi activitatea lui Silvester Iaricevski în lucrarea sa de doctorat „Viaţa şi opera lui Silvester Iaricevski”.
În 1977, la editura „Kriterion” din Bucureşti, apar două volume masive din opera lui Silvester Iaricevski (peste 800 de pagini), „Opere” îngrijite de prof. univ. Magdalena Laszlo-Kuţiuk, de la Facultatea de Slavistică a Universităţii din Bucureşti, însoţite de un amplu studiu semnat de ea.
Cernăuţenii, la rândul lor, publică un volum din opera lui Silvester Iaricevski (300 de pagini), „Opere” la editura „Bukrek” în 2009, îngrijit de Oksana Ivasiuk şi Valentina Buzinska.
În acelaşi an, prof. univ. Vladimir Antoficiuk scrie de asemenea un studiu închinat lui Silvester Iaricevski (editura RUTA din Cernăuţi).
Un contemporan al lui Silvester Iaricevski, Vladimir Kalinovici, scria în 1904: „Silvester Iaricevski niciodată nu stă departe de ceea ce trăieşte poporul, ba, dimpotrivă, luptă alături de acesta pentru libertate. În poeziile sale, răsună dorul necuprins de soare. El crede hotărât în faptul că poporul se va trezi şi se va ridica către înălţimile cele mai mari ale omenirii. De aceea, poezia sa e liberă de orice constrângeri, sentimentele sale curg liber, iar expresia devine simplă şi deschisă. Sentimentalismul ieftin îi e străin, ca şi semnele decadentismului. Totul în opera sa respiră prin prospeţime şi naturaleţe” („Czernovritzer Allgemeine Zeitung”).
Iar peste 70 de ani, în 1977, Magdalena Laszlo-Kuţiuk, care a strâns, în cele două volume de „Opere” aproape întreaga creaţie literară a scriitorului, afirma în studiul său introductiv: „Silvester Iaricevski rupe contactul cu cercul magic al idealizării satului şi pune bazele liricii citadine, prin inovarea conţinutului şi formei, începând cu fiorul vieţii moderne de metropolă apuseană, accentuarea viziunii dramatice a vieţii de la ţară până la adâncirea şi rafinarea vibraţiilor lirice, sporirea echilibrului, clarităţii şi muzicalităţii”.
Trebuie precizat că poetul a evitat exagerările de formă, ermetismul, a cultivat expresia melodică sobră, de ţinută, asemenea modelului său artistic, tradus şi studiat cu plăcere – „Petrarca al Sloveniei” – poetul naţional France Preseren.
Deşi galiţian la origine, Silvester Iaricevski a devenit un vajnic bucovinean, activând în capitala Bucovinei, Cernăuţi, în împrejurimi, şi sfârşindu-şi zilele în fosta capitală a Moldovei, Siret, alături de frumoasa sireteancă Ştefania, care i-a dăruit patru urmaşi, dar pe care nu a mai apucat să-i vadă realizaţi în viaţă şi care, la rândul lor, au servit cu succes pe „baricadele” învăţământului românesc.
Îl mai putem numi „scriitor fără frontiere”, cum l-a etichetat prof. Ioan Chideşciuc, întrucât el a activat pe teritoriul a patru state actuale: Polonia, Ucraina, Austria şi România. Anumite regiuni din aceste ţări făceau parte, în timpul vieţii sale, din imperiul austriac, care s-a prăbuşit după Primul Război Mondial.
Prof. SILVESTRU PÂNZARIU
Siret
Comentarii