Pe urmele poetului tragic, la obârşii…
La 2 decembrie 2025, în memoria poetului exponențial al generației sale, secerat la 21 de ani, rămas pururi adolescent, însingurat și cenzurat, care „a murit, de fapt, ca autor interzis” (Eugen Negrici), școlărimea, profesorimea și oamenii de bine ai lumii sale natale l-au celebrat, onorându-i moștenirea artistică și modelul de moralitate rămas încă neînțeles de către posteritate.
Onorată să mă aflu printre oaspeți, însoțind delegația Cenaclului literar-artistic „Nicolae Labiş” Fălticeni condusă de Constantin Bulboacă, alături de directorul Codrin Benţa și liceeni de la Colegiul Național „Nicu Gane” și de la Colegiul Tehnic „Mihai Băcescu” Fălticeni, dar și de cronicarul foto Marinel Dănilă, am trăit bucuria comuniunii cu mălinarii poetului insurgent, talentat și îndrăzneț care a sfidat constrângerile regimului când iluzia idealismului i s-a prăbușit, în așa-zisa primă zi din cele 21 de zile care vor constitui începutul proiectului „Zilele Nicolae Labiş” 2 – 22 decembrie 2025: 21 de zile, câte una pentru fiecare an din viața poetului.
Proiectul de anvergură națională, inițiat de prof. Neculai Barbă, consilier cultural județean, alături de directorul Codrin Benţa, de Constantin Bulboacă, președintele Cenaclului „Nicolae Labiş” Fălticeni, la care se alătură prof. univ. dr. Sanda-Maria Ardeleanu și mulți alții, are drept țel cunoașterea operei și personalității poetului Nicolae Labiş și fundamentarea declarării anului 2026 (când vor fi 70 de ani de la sfârșitul lui tragic!) Anul Nicolae Labiş.
Pe drumul „Baltagului”, spre poalele Stânișoarei, am pornit din zori către leagănul mitic de pe valea Suhăi Mari, la manifestările care au debutat la casa din Poiana Mărului unde poetul a văzut lumina lumii, cum singur mărturisește în poezia „Începutul”: „M-am născut iarna, la Sfântul Andrei”…
În fața casei, care fusese pe atunci școala sătească unde părinții poetului, Eugen și Profira Labiş, au fost învățători, cum atestă plăcuța comemorativă, ne-au așteptat elevii profesorului de română Dumitru Murariu, alături de cei mai apropiați și mai sufletişti susținători ai memoriei poetului: profesorii Maria și Puiu Crețu, profesorii Teofilia și Vasile Mitocaru, cel din urmă fiind chiar din Poiana Mărului și învățând în aceeași școală care își așteaptă azi salvatorii pentru a o ridica din starea de degradare ce impune o reabilitare neîntârziată.
Cu emoție și amintire vie, ne-a primit în casa ei nonagenara Veronica Pășcănuț, fosta colegă de bancă a poetului, cea care ne-a povestit câteva din întâmplările trăite în copilărie împreună cu Nelu (cum i s-a spus în prima copilărie), care, din pruncie, ura visceral minciuna.
Periplul nostru a continuat la Școala Gimnazială „Nicolae Labiş” Mălini, unde am fost întâmpinați cu rumen colac și cu sarea pământului de elevii în strai popular care ne-au oferit minunate flyere și semne de carte purtând chipul poetului.
În alocuțiunea sa, directoarea școlii, prof. Angelica Ștefănoaia, a evidențiat că întreaga comunitate școlară a Mălinilor celebrează împlinirea a 90 de ani de la nașterea poetului Nicolae Labiş printr-un amplu proiect educațional și comemorativ intitulat „Moștenirea Labiş”, elaborat în colaborare cu toți profesorii de română, alături de responsabilul cu activitățile educative și extrașcolare, prof. Corduneanu Rodica.
Salutul de suflet și inițiativa realizării unei plăci comemorative – Omagiu lui Labiş – piatră dezvelită chiar la debutul activității, aparțin profesoarei de limba și literatura română, Angelica Murarașu, o sensibilă și valoroasă dăscăliță cu valențe artistice recunoscute în spațiul cultural sucevean.
Slujba de pomenire oficiată de pr. Bîrsanu Gabriel și pr. Brădățanu Ștefan, fii ai comunei Mălini, ne-a așezat în duhul de comuniune și înaltă vibrație, care a culminat în timpul programului artistic susținut de elevii care au recitat și au cântat din toată inima, într-o încercare reușită de a reconstitui atmosfera sărbătorilor de iarnă și spiritul locului așa cum s-au păstrat acestea în amintire de pe vremea copilăriei lui Labiş.
„Zurgălăul”, „Scrisoare mamei”, „Pe obcinile Stânișoarei”, dar mai ales poemele premonitorii „Miorița” și „Moartea căprioarei” au umplut atmosfera vibrantă, ridicându-se din pieptul puilor de mălinari – de la Școala Gimnazială nr. 2 Mălini, îndrumați de prof. Liliana Popescu, și de la Școala Gimnazială „Nicolae Labiş” Mălini, coordonați de prof. de muzică Claudia Axinte și de profesoarele de limba și literatura română Angelica Murarașu și Nicoleta Tofănel –, ca să ajungă până dincolo de negurile acestui tărâm, în lumina veșniciei poetului.
Pentru a oferi un răspuns la întrebarea cât se cunoaște azi și care mai este relevanța operei lui Labiş pentru noua generație, profesoara Nicoleta Tofănel a realizat și a susținut o prezentare PowerPoint despre viața și creația poetului, în timp ce elevii de gimnaziu au prezentat panoul „Moștenirea Labiş”, cuprinzând desenele lor originale inspirate de versurile poetului, poezii și scrisori adresate lui Labiş.
Programul, de certă valoare educativă și culturală, a reușit să îmbine omagiul formal cu exprimarea artistică, dovadă că moștenirea lui Nicolae Labiş rămâne vie în conștiința posterității poetului de la Mălini.
Am încheiat pelerinajul intitulat simbolic „Pe urmele poetului tragic, la obârșii…” cu un ultim popas la Casa Memorială „Nicolae Labiş”, unde custodele Mihaela Răzloveanu, originară tot din Poiana Mărului, ne-a prezentat zestrea casei ridicate de Eugen Labiş, adăugând crâmpeie de mărturisiri păstrate de la mama, Profira, care a tot venit acasă cât a trăit, și de la surorile poetului, Margareta și Teodora (Dorina), care vin aici an de an să-și înnoiască izvorul amintirilor.
Am lăsat drept urmă a trecerii prin Mălinii lui Labiş o însemnare în cartea de onoare a muzeului, luând cu noi emoția întreagă cu înalta vibrație a acestei zile de neuitat.
ELEONORA BULBOACĂ
1 Celebrarea lui Nicolae Labiş a continuat la Colegiul Naţional „Nicu Gane”, în cadrul Cenaclului „Nicolae Labiş”, cronica acestei manifestări urmând a fi publicată de scriitorul Vasile Aioanei
Comentarii