Dar ce-i femeia?!…

„Căci femeia-i prototipul îngerilor din senin” a scris M. Eminescu în „Venere şi madonă” („Convorbiri literare”, 1870).
Ba e „o persoană adultă de sex feminin”, chiar „o persoană de sex feminin căsătorită” zic dicţionare (încă…) în uz, potrivit cărora vorba românilor (şi a altor neamuri romanice) vine dintr-o vorbă latină; care, la rândul ei, provenea din „familia”, ce iniţial se referea, fără deosebiri, la toţi cei care trăiau într-o casă (inclusiv sclavi), sub un acelaşi acoperiş.
Dar ce-i înţelesul vorbei?! În semiotică (pe scurt şi, sper, pe… înţelesul tuturor), e ce ştie şi crede o persoană despre vorba aia (când o aude, când o foloseşte). Nu toate persoanele ştiu şi cred şi îşi imaginează la fel. Dar mai multe (majoritatea…) ştiu, cred, îşi imaginează cam în acelaşi chip, iar de-aici apare „norma”.
Uite că anul acesta, marţi, de Ziua Internaţională pentru Eliminarea Violenţei asupra Femeilor (25 noiembrie), organizaţia World Vision România a cerut Academiei să schimbe definiţia cuvântului „femeie” din dicţionarele noastre – după cum organizaţia ştie, îşi imaginează, crede – acuzând că în explicaţiile din dicţionare (…tributare percepţiilor anterioare, tradiţionale) „femeia” este („încă”) asociată cu „etichete depreciative”, în timp ce „bărbatul” are parte de definiţii „care sugerează putere şi prestigiu”. Stereotipuri (…rămase în normă)!
Încheind aceste rânduri (inclusiv incomodat că mă ştiu, mă imaginez, mă cred bărbat – acum aş fi preferat să fiu robot!), presupun că, dacă s-ar da (astfel) curs solicitării, pe cale de consecinţă ar trebui să modificăm şi înţelesul altor vorbe, ar trebui să modificăm oamenii.
Cine şi ce vor fi fost mai întâi, oamenii sau vorbele (lor)?!
„La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul” spune(a) Cartea, însă iată că Dicţionarul alcătuit de oameni se găseşte a nu fi suficient de bun încât să-i mulţumească pe toţi. Să se revizuiască vorbele ori să se modifice oamenii? („Dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale” zise, ca în Caragiale, un robot inventat de nişte oameni.)