L.D.CLEMENT
…Apoi alaltăieri seară sunt sunat de la +1 703-485… Nu răspund, înţeleg că nu-i număr de-al nostru. Nici nu mai revine, nu se insistă. Mă ajută Modulul AI să-l verific, aflând că numărul are prefix specific zonei McLean, Virgina, SUA. Să fi fost o simplă greşeală?; nu am nicio cunoştinţă pe-acolo…
Până de curând mă credeam ferit, chiar mă miram că. Însă într-o zi, pe la prânz, primesc apel de la un număr necunoscut dintr-o reţea românească. Socotindu-mă „şmecher”, nu răspund, aşteptând să se revină, eventual (şi) cu un mesaj în care apelantul să zică cine e şi de ce mă caută. Nimic. Totuşi…, după vreo 10 minute, hai să sun înapoi! Îmi răspunde, prompt, un robot care mă anunţă că dialogul va fi înregistrat. De cine să (mai) fiu înregistrat?! Însă după vreo 20 minute, numărul revine, cu voce de domnişoară: „Aveţi la noi (şi a recitat ea repede-repede, de n-am înţeles nimic, un nume alcătuit din foarte multe cuvinte) un credit…”. M-am înfuriat: n-am niciun credit, hai pa! Şi-am închis nervos. (Pe vremuri, aş fi trântit receptorul în furcă…) Apoi, vocea de domnişoară nu m-a mai încercat, însă am încercat eu să iau urma numărului pe care-l folosea, ajungând la site-ul unui IFN bucureştean, localizat cică în zona Pieţei Romane, dar de pe ale cărui linkuri am fost trimis pe platforma unei (cică?) firme americane de evenimente. „Cu o ură neîmpăcată, mi-am şoptit atunci în barbă”: …poate că, dacă voi fi fost mai răbdător şi mai naiv, „trebuia” să le trimit date personale, ca să demonstrez că n-am făcut credit la ei, că e o eroare, că…
Dacă nu eu, altcineva?!
Iată, de aceea dăm curs în ziar, cu toată atenţia, avertizărilor transmise de poliţie despre eventuale astfel deranjuri telefonice. Ca să nu fie nimeni victima următoare.
Comentarii