Prelungirea conflictelor militare în Europa, Orientul Mijlociu, Africa şi posibila extindere a lor în Asia, până în „anticamera” unui război mondial, fac necesare intervenţii la toate nivelurile, pentru începutul negocierilor de pace. Cine este în măsură să oprească vărsarea de sânge şi distrugerile? Se poate cineva impune în faţa dictatorilor barbari care, după cum spunea Churchill, referindu-se la Rusia, nu respectă decât o forţă superioară şi determinată? Pacea promisă de Trump în 24 de ore este un mesaj de „aburit” electoratul care respinge războiul. „Trezirea” Vestului în sunetul exploziilor din Ucraina are mai mari şanse de succes, dacă campania de înarmare şi sprijinire a Ucrainei se accelerează, industria se adaptează la producţia de război, iar cheltuielile pentru înarmare depăşesc 2-3% din PIB (4% şi peste în ţările în care, sub „umbrela americană”, au fost neglijate aproape total!).
Cum s-a ajuns în situaţia de a fi obligaţi să ne pregătim febril de război, după 80 de ani de pace, stabilitate şi prosperitate? Se pare că avansul democraţiei, ca mod de viaţă economică, socială, culturală şi dezvoltarea comunicaţiilor (reţele sociale, de exemplu!), a determinat dictatorii să „contraatace” violent, pe plan extern, pentru a înăbuşi nemulţumirile interne. Ameninţarea cu „cetatea asediată” (falsă, dar care permite orice abuz!) este din nou folosită din Rusia în Coreea de Nord, Iran şi chiar China. Vestul atractiv pentru cetăţenii din Estul autocratic trebuie lovit şi îngenuncheat în concepţia dictatorilor. Concepţia este rezultatul disperării autocraţilor (Putin, Kim, Kamenei etc.) şi al clicilor care îi deservesc…
Declanşarea războiului a fost determinată de calculul greşit (cine l-a făcut???) al regimului Putin, care nu anticipa rezistenţa eroică a ucrainenilor şi mobilizarea (nu totală, încă!) în sprijinirea victimelor pe plan militar, financiar şi umanitar. Şi asta după ce agresiunile în Georgia (2008) sau Crimeea (2014) au fost condamnate foarte timid. De ce se vorbeşte atât de puţin despre faptul că războiul în Orientul Mijlociu a fost declanşat tot de Rusia (prin intermediul Iranului, dar şi direct), pentru a diminua capacitatea Vestului (SUA, în principal) de sprijin pentru Ucraina, nevoită să aprovizioneze cu arme două conflicte. Şi cum este încurajată „reţinerea” presei?
Agresiunea a primit răspunsul adecvat în Orient şi, parţial, în Ucraina din partea Vestului. În acest moment se discută despre încetarea focului şi în Ucraina, ca un prim pas spre pace. Poate fi Pace fără condamnarea agresorilor (Nurenberg!), fără despăgubiri, pentru distrugeri şi crime, şi fără retragerea invadatorilor din teritoriile ocupate? Greu de spus, poate un armistiţiu care să oprească vărsările de sânge… Dar dacă armistiţiul avantajează o parte, va fi doar o perioadă de pregătire pentru următorul război. Iar adevărata reconciliere între ruşi şi ucraineni, între evrei şi palestinieni sau între facţiunile în război din Africa (triburi…), necesită perioade lungi de pace, chiar 2-3 generaţii, pentru a fi uitate atrocităţile.
ONU nu şi-a dovedit eficienţa în gestionarea acestor conflicte, Consiliul de Securitate, din care face parte şi Rusia ca membru permanent, respinge prin veto o condamnare a aceleiaşi Rusii pentru agresiune şi crimă. De ce are drept de veto Rusia? Nu este conflict de interese? Da! Să ajungem la concluzia că TREBUIE un jandarm mondial sau mai mulţi jandarmi locali? Să fie NATO în Europa, Alianţa SUA, Japonia, Australia etc. în Asia sau Organizaţia Unităţii Africane pe continentul negru? Ce vor face China, India sau alţi „aspiranţi” la fotoliile de lideri zonali sau mondiali? Prea multe întrebări care necesită o soluţie URGENTĂ!
Înarmarea democraţiilor şi utilizarea armelor economice şi tehnologice sunt primele soluţii. Şi cele mai puţin dureroase. Pentru că pacea este într-un pericol maxim!
DAN STRUTINSCHI
Comentarii