Ca urmare a mesajelor recente vizând Casa de Cultură din municipiul Câmpulung Moldovenesc (mai ales cu privire la folosinţa spaţiilor acesteia), mesaje adresate inclusiv administraţiei publice locale, Primăria Câmpulung Moldovenesc a transmis recent, pe o reţea de socializare, că îi este imposibil să intervină, în contextul unui „vid juridic complet”.
În mesajul său, municipalitatea a arătat, printre altele, că, în perioada comunistă, casele de cultură ale sindicatelor au fost construite cu bani publici, prin Uniunea Generală a Sindicatelor din România (UGSR); după 1990, UGSR a fost desfiinţată, iar averea („mii de clădiri din toată ţara”) a rămas fără proprietar clar; mai multe sindicate noi (CNSLR-Frăţia, Cartel Alfa, BNS etc.) au pretins că sunt moştenitoarele UGSR; statul nu a dat nici până azi o lege care să spună clar cui aparţine acest patrimoniu. Rezultatul? „Un vid juridic complet”.
Se mai arată că, în timp, a fost înfiinţată Asociaţia Naţională a Caselor de Cultură ale Sindicatelor (ANCCSR), care a început să administreze clădirile. Problema este că „nu are acte clare de proprietate; doar hârtii vechi, incomplete”. Iar, din acest motiv, Primăria Câmpulung nu poate interveni în vreun fel, evident că nici investi fonduri publice „într-o clădire care nu e a oraşului”. Dacă ar proceda astfel, aflăm, Curtea de Conturi ar considera cheltuiala ilegală; ar fi bani investiţi într-un bun privat. Prin urmare, s-a precizat, „juridic, Primăria e legată de mâini”.
Din informaţiile transmise public de Primăria Câmpulung Moldovenesc, aflăm că imobilul în discuţie are proprietari (ANCCSR sau filiale sindicale) care încasează chirii de la magazine, temându-se că, dacă cedează Casa (am spune că „afacerea” – n. red.) ar pierde venituri: „nu au bani s-o întreţină, dar nici nu vor să o piardă”. Altfel spus, „nimeni nu investeşte, dar nici nu dă voie altuia să investească”.
Din informaţiile transmise de Primăria Câmpulung Moldovenesc mai aflăm că, după incendiul de la clubul „Colectiv” din Bucureşti, toate sălile de spectacole au fost obligate să obţină autorizaţie ISU; „fără bani, fără proprietar clar şi fără acte, majoritatea s-au închis”; „multe, inclusiv cea din Câmpulung, au fost transformate în spaţii comerciale, ca să supravieţuiască”.
O concluzie ar fi că… toate casele de cultură, deşi odinioară construite din bani publici (…ar fi cineva care să conteste asta?! – n.n.), nu mai sunt „proprietate publică”. (Sunt în posesia „norocoşilor” care s-au găsit să o capete şi să o mulgă – n.red.).
…Administratorii de case de cultură şi ai „culturii” locale (fie vorba, acum, de cea de la Câmpulung Moldovenesc) nu par a dori să aibă reacţie publică (ooo, dacă este, o aşteptăm cu tot interesul!); e vorba de cultură ori de cultura administrării eficiente a unei clădiri?! (D.L.)
Comentarii