Cine pleacă acasă?

…După ce ajunserăm a crede că și-n chestiunea asta s-a vorbit până la uitarea, părăsirea subiectului, iată că, totuși (cică), în coaliție și guvern (consens întru acord!), s-au decis (să zică): cel puțin 13.000 de salariați (…cel mult 25.000) vor fi trimiși acasă ori vor fi lăsați pe drumuri, cum vreți s-o luați. Vor fi tăiate cam 30% din posturile din primării, consilii județene și structurile lor. Nu chiar așa, brusc; se prevede un proces de durată, nefiind foarte clar nici ce economii vor reieși de aici. Pentru că, la o adică, dacă tu, sistem, te-ai lepăda de salariații bine plătiți (cu vechime, cu expertiză), la astfel de heirup ai „câștiga” mai mult decât dacă ai renunța la cei plătiți mai prost. E corect așa? Nu-i. Dar cum să fie (bine)? Se vor avea în vedere, poate, evaluările anuale (despre care unii spun că s-ar fi făcut doar ca să se facă) ori se vor introduce, în grabă, noi criterii, noi examene (și se va vedea sau nu cât de legale vor fi fiind acestea, câtă vreme este vorba despre angajați care – nu-i așa? –, în timp, deja au fost examinați pentru post, pentru funcție, pentru leafă). La acest capitol, deocamdată e ceață groasă. Iar apoi, să presupunem că celor găsiți indezirabili în contextul nevoii de economii li s-a dat brânci, au primit în spate șutul patriei pe care au sărăcit-o… Rămâne să credem că cei rămași, bucuroși că au rămas, va trebui să devină brusc (bruscați și ei…) mai eficienți. Ori, dacă nu, prestând cât doi, să-și facă treburile mai repede și, vai!, mai prost. Condiții numai bune de a fi ulterior găsiți, la rându-le, că-s buni să plece și ei acasă… Poate chiar „acasă” în Germania, Anglia, Italia etc.