Am furat. Aşa, şi?

Nu, nimic, doar constatam. Aţi furat, dle Păduraru, pentru că plagiatul este furt. Şi în urma furtului dumneavoastră aţi fost numit manager al unei instituţii publice, cu beneficiile patrimoniale aferente.

Managerul Teatrului Municipal „Matei Vişniec” Suceava a ieşit într-un tur de declaraţii şi interviuri la prietenii din presă, care şi-au găsit în sfârşit glasul şi vor să vorbească despre cultură, în loc să vorbească de administraţie şi bani. Abia acum pot să mă simt mândru de demersul jurnalistic al Crai nou şi Insert Cultural, prin subsemnatul şi Luana Popa, şi de micile sale victorii: presa suceveană vrea, în sfârşit, din cauza noastră, să vorbească despre cultură! Şi exclusiv despre cultură!

Ştiţi cum e, ceri prietenia şi o primeşti. Chestie de deontologie care mie, ca cetăţean al României şi contribuabil locuitor al Sucevei îmi este interzisă. De ce? Pentru că nu putem vorbi despre ce va face şi prezumtivele merite viitoare ale unui manager care a ocupat un post din bani publici în baza unui concurs viciat. Ca şi cum intră hoţul peste tine în casă şi îţi spune: stai, nu mai ţipa, că nu plec nicăieri! Ce-ai să faci acum? M-am înţeles cu portarul şi m-a lăsat înăuntru. Dar am planuri mari pentru casa „noastră”. Şi, dacă peste o jumătate de an, un an, se va dovedi că-ţi place să locuieşti cu mine, mai contează că am intrat prin efracţie? Ce atâta scandal?

M-a luat valul şi mă precipit. Să recapitulez, pentru cei care au intrat mai târziu pe fir. Domnul manager al Teatrului Municipal „Matei Vişniec” Suceava, Adrian Cristinel Păduraru, a fost numit în iunie manager interimar, până la organizarea concursului, în septembrie. Apoi s-a organizat concurs pentru ocuparea postului de manager al teatrului. În timp ce proiectele de management erau evaluate la primărie, viceprimarul Dan Ioan Cuşnir, reprezentant de conducere al instituţiei publice organizatoare a concursului, ne spunea public, pe video, ce va face viitorul manager Păduraru. Nu este antepronunţare, este intuiţie. Se notează proiectele. Se ajunge la interviu. Interviu în care dl manager interimar al teatrului Odeon Bucureşti, Emil Banea, membru al comisiei de evaluare, începe prin a-l felicita pe candidat pentru excelentul proiect. Pe care l-a citit şi pe care şi-a făcut notiţe! Dl Alexandru Vasilachi, manager al Teatrului „Mihai Eminescu” Botoşani, al doilea membru al comisiei de evaluare, s-a achitat de sarcini discret şi succint, cu o întrebare. Iar dna Anca Mihaela Gâtlan, consilier local membră a comisiei de evaluare, declara că nu va adresa întrebări candidaţilor, pentru a elimina orice suspiciune de lipsă de imparţialitate din partea ei şi că îi va nota exclusiv în baza proiectelor manageriale. A ţinut să felicite totuşi candidatul Păduraru pentru calitatea proiectului managerial, asigurându-l că l-a citit de mai multe ori. Doamna consilier local nu a adresat în interviu întrebări, ci doar laude candidaţilor, pentru a evita prezumţia de conflict de interese ridicată de un material jurnalistic al Luanei Popa, prin care aceasta dezvăluia că, în urma unor declaraţii publice ale doamnei consilier local la adresa „cultului LGBT” pe care nu ar dori să îl vadă reprezentat pe scena suceveană, s-a ales cu o plângere la Consiliul naţional pentru combaterea discriminării, depusă de Horia Andrei Butnaru. Care Horia Andrei Butnaru, actor angajat al teatrului din Suceava, a fost contracandidatul dlui Păduraru. Şi, pentru că intuiţia dlui viceprimar Dan Ioan Cuşnir este infailibilă, dl Păduraru câştigă concursul, în baza notei pe proiect şi a celei din interviu. Şi se semnează contractul şi se publică HCL237 în acest sens, HCL care conţine, ca parte integrantă a contractului de management, proiectul de management. Şi de aici oamenii răi (e adevărat, foarte puţini, doar 2 jurnalişti şi o instituţie de presă, că în Bucovina nu spălăm rufele) încep să se lege de faptul că proiectul de management în baza căruia dl Păduraru a câştigat o funcţie publică este o compilaţie copy-paste a altor proiecte de management. Practic o încropeală pentru a îndeplini o formalitate. Nu pot sublinia îndeajuns cât de sigur trebuie să fii pe rezultatul concursului şi ce dispreţ pentru primăria de la ţară care s-a pus la dispoziţie, de nici măcar nu te oboseşti să citeşti proiectul compilat cu „echipa” (proiectele de management nu trebuie să fie creaţie individuală a candidatului?) şi să ai scăpări precum poziţionarea Teatrului Municipal „Matei Vişniec” Suceava în jurisdicţia Consiliului Judeţean Argeş.

„Băi copii, când patru ani de zile n-a plâns nimeni, nu s-a sinucis nimeni că nu e proiect de management, că e interimat, vine unul, face proiect… Hai să vedem ce face ăla în câţiva, în jumătate de an, într-un an… (…) hai să ne uitam puţin pe fapte, hai să lăsăm prezumţiile! Dăm, copiem, arătăm! Bun, şi ce, ce-o să demonstraţi? Că am copiat proiectul. Şi dacă teatrul din Suceava devine în doi ani de zile mult peste ceea ce este, mai contează chestia asta? Mneah, ne legăm de amănunte de care ne putem lega.” (Adrian Cristinel Păduraru în interviu cu Petre Gherman)

Pardon, dar nu sunt de acord şi mă explic. Că dna Angela Zarojanu a putut rămâne în funcţie de manager interimar peste trei ani de zile este o situaţie la limita legii care ni se pare la fel de regretabilă ca şi dumneavoastră, pentru care veţi cere socoteală fostei administraţii a Municipiului Suceava. Dar acum avem concurs şi felicităm primăria pentru că l-a organizat. Nu şi pentru că l-a fraudat. Şi meritul că „vine unul, face proiect” e cam la fel de gol ca diploma pentru prezentare, nu-i aşa? Nu indică şi o performanţă. Mulţumim că v-aţi obosit să şi faceţi un proiect, când pare că ştiaţi foarte bine că e doar o formalitate. Dar proiectul, tocmai pentru că ne uităm la fapte, nu este al dumneavoastră. Şi, din punctul meu de vedere, ar trebui să ne oprim aici. Ne legăm de „amănunte” pe care le considerăm esenţiale şi nu interesează prezumtivele performanţe viitoare ale unui trişor în postul pe care l-a câştigat cu ajutorul unui furt.

Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, stipulează la Articolul 197(1): „Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă fapta persoanei care îşi însuşeşte, fără drept, în întregime sau în parte, opera unui alt autor şi o prezintă ca o creaţie intelectuală proprie”.

Poate pentru Matei Vişniec nu contează atât de mult şi este dispus să aştepte, aşa cum au titrat alţi prieteni din presă. Dar el este cetăţean francez. Noi nu. Noi suntem cetăţeni români, locuim în România şi în anul de graţie 2025 nu am fi de acord să câştige cu proiect copiat nici dacă ar da concurs Vasile Alecsandri sau I.L. Caragiale. Pentru că un bun scriitor sau dramaturg nu e neapărat un bun manager şi singura şi minima indicaţie ale acestui set de abilităţi este Proiectul de management. Pentru dumneavoastră domnule Păduraru legea, etica şi corectitudinea s-ar putea să fie doar formalităţi, dar noi sperăm de peste treizeci de ani să trăim într-o ţară în care să fie nu sfinte, dar măcar băgate în seamă. Dar să nu ne pierdem în cuvinte mari: dacă nu este proiectul dumneavoastră, atunci cum putem avea încredere că ştiţi ce faceţi? Un colaj de proiecte manageriale ale altor autori nu pot valida un manager. V-aţi lăsa un prieten drag pe mâna unui doctor care a trişat la concursul de angajare? Chiar dacă el vă promite că trebuie doar să aveţi încredere şi-o să vedeţi după operaţie? Á propos de axiologie.

Lăsând filosofia la o parte: dacă concursul a fost câştigat pe baza unui proiect care nu este creaţia intelectuală a candidatului, este sau nu este fraudare a concursului? Că în rest am înţeles: a fost chemat de primarul Rîmbu personal (declaraţia dlui Păduraru) şi a câştigat un concurs viciat în toate etapele sale. Ce vrem să demonstrăm? Nimic. Ce să demonstrăm, când totul e pe faţă? Proşti noi. Care credeam că România devine încet dar sigur Stat de drept şi că o putem face şi locuibilă. Bănuiam că aranjarea unui concurs pentru un post de manager într-o instituţie publică, plătit din bani publici se poate, dar credeam că trebuie mai mult efort. Uite că se poate şi pe faţă, dar cui îi pasă? Se pare că doar dlui Păduraru, care a avut un scurt proces de conştiinţă, că uite cum trebuie mai multă atenţie la furat. „Cu puţin mai multă atenţie şi puţin mai mult efort evitam chestia asta.” (Adrian Cristinel Păduraru în interviu cu Petre Gherman)

Asta e, făceţi-vă că n-aţi văzut. Toată lumea o face.

Ne scuzaţi că vă pierdem vremea cu nimicuri. Nimicurile astea ne afectează nouă în mod direct calitatea vieţii şi încrederea în statul de drept şi instituţiile statului. Lăsaţi că ne ducem să ascultăm toate tăcerile astea vinovate. Vorbiţi voi despre cultură şi lucruri frumoase. Tot pentru tăcere o să rămâneţi în memoria colectivă.

DINEL DUMITRU TEODORESCU