La plafon

…Sunt doi şi nu reuşesc să se poată pune de acord în toate, d-apoi când sunt patru. Dar uite că şi ultima criză guvernamentală a fost rezolvată: până la urmă, cu chiu, cu vai, s-au înţeles; coaliţia a decis să prelungească cu alte 6 luni plafonarea adaosului comercial la nişte produse considerate de bază. Este vorba, ca şi până la 30 septembrie (când expira plafonarea anterioară), despre 17: produse de panificaţie (pâine albă simplă, făină albă cu trei de zero, mălai); lactate (lapte de vacă, telemea de vacă vrac, iaurt simplu, unt); carne (proaspătă de pui şi de porc); legume şi fructe; „altele” (ouă M de găină, ulei de floarea soarelui, zahăr tos, magiun…). Ar fi interesant de ştiut, cel puţin aproximativ, cine/câţi au fost/vor fi beneficiarii, în contextul în care, de pildă, la magazine de cartier nu-i deloc clar care sunt produsele ţinute ieftine, iar la cele săteşti oricum sunt cam toate mai scumpe cu până la 30% faţă de oraş, pieţele agroalimentare par că nici nu intră în discuţie (iar la cele angro ieşi mai ieftin mai ales când cumperi angro). Rămân însă în ecuaţie supermarketurile de reţea care, de altfel, potrivit strategiilor de vânzări, propun permanent şi alte oferte, promoţii (în primul rând, „mărcile distribuitorului”, adesea de import), desigur că de folos lor, dar şi aşa-numitului cumpărător inteligent (nu doar sărac). Însă unde devine mai clar (dacă te pretinzi muşteriu inteligent) că marfa ieftină poate fi inclusiv de calitate ieftină. Plus că rămâne de discutat dacă nu cumva, spre menţinerea balanţei comerciale presupunând eficienţă şi ceva profit (mai ales acum, în vremuri primejdioase pentru toţi), nu înseamnă ca ieftinirile de pe un taler să fie compensate cu (alte) scumpiri, până la plafon (…limita suportată de client) pe celălalt.