Îi batem la sărăcie!

…Nu-i de bucurie, e de întristare. Potrivit unui raport al Erste Bank, România este prima în Uniunea Europeană, cu cel mai ridicat nivel al ratei de sărăcie materială şi socială – 17,2%, mai mare decât în vecinele noastre Bulgaria şi Grecia. În câteva cuvinte, pe scurt, peste 17% din populaţia ţării este afectată de sărăcie – o simte, o trăieşte deplin. În ceva mai multe vorbe, potrivit economiştilor de la Erste Bank, România este, în UE, statul cu cele mai multe persoane care nu-şi permit bunuri, servicii şi activităţi sociale considerate esenţiale, „considerate în general necesare pentru menţinerea unui nivel de trai adecvat”. În context, Comisia Europeană semnalează că, la nivelul lui 2024, România se remarca având o rată de aproape 34% de excluziune a minorilor din familii afectate de fel de fel de lipsuri. Totodată, aceeaşi sursă sesizează decalaje mari de dezvoltare între zonele ţării: dacă în Bucureşti-Ilfov rata de sărăcie e de „numai” 12,3% (pe când, la vârf european, etalonul este Slovenia, cu o medie a ratei de 1,8%!), la polul opus românesc se plasează regiuni cu rate de până la 45% (sudul Olteniei). Întrebarea majoră pe care ne-o punem nu doar aflând în mod oficial care este situaţia, ci, destui dintre noi, suportând-o nemijlocit este „De ce?”. De ce, în preajmă, cândva plecate dimpreună cu noi din acelaşi „lagăr”, state precum Slovenia şi Croaţia pot (să-şi pună la lucru cetăţenii în mod eficient, să-i susţină, să aibă grijă de ei), iar România se evidenţiază prin neputinţe?!