Poetul Eminescu şi col. Sanders

…Se povesteşte că, încă de foarte tânăr, ar fi făcut de toate; a lucrat la un depozit de maşini cu aburi, ca muncitor în staţii de distribuţie, ca agent de asigurări, a urmat dreptul prin corespondenţă (un fel de ID, cum se poartă şi-n zile de-acum), apoi a deschis restaurant. În vremea Marii Crize, ce a lovit crunt SUA, i-a trecut prin cap (dovadă că – nu de ieri, de azi – cam oricine poate deveni „bucătar” fără patalama într-un moment de criză) să gătească, într-un prăjitor sub presiune, pui care să se poată consuma rapid şi să fie accesibil cam pentru oricine. Treptat, ideea/oferta a prins şi a fost multiplicată (inclusiv de alţii, în felul lor). Iată că, de la o vreme, la Cernăuţi, imaginea „colonelui” (nu-i vorba de rang militar) H.D. Sanders se asociază, involuntar (şi o spunem fără nicio ironie sau alt interes de cleveteală), cu cea a lui Mihai Eminescu! Deoarece orice român care doreşte să-i vadă statuia sau să se pozeze lângă ea este obligat de realitate să-l aibă în ochi şi pe col. Sanders. Rămâne însă de văzut, peste timp, care dintre simboluri vor fi acolo, la Cernăuţi (unde poetul a făcut şcoală şi unde „urmaşii” colonelului vând pui prăjit), durabile. Nu suntem în stare să facem pronosticuri, nici nu vrem. (Lumina stinsului amor ne urmăreşte încă. So good. So far so good?)