Ne rărim

…De altfel, datele cuprinse în recentul raport al ONU despre involuţia demografică a României nu sunt chiar surprinzătoare, deoarece situaţia urmează un trend sesizat şi recunoscut de mai mult timp. Potrivit documentului care ne priveşte din respectivul raport, se poate reţine că tendinţa României este ca la fiecare deceniu să piardă câte un milion de oameni, astfel încât scenariul arată că, până a se scurge alţi 10 ani, populaţia ţării ar ajunge la nivelul celeia de după Al Doilea Război Mondial. În acest context, „premiera” foarte îngrijorătoare care ne aşteaptă este că numărul celor consideraţi statistic „tineri” va deveni mai mic decât cel al „seniorilor” (în anul 2031?). Cu ce consecinţe?!… Una, majoră, ar fi cea de nesustenabilitate; pe scurt, contributivitatea tinerilor ar urma să nu fie suficientă cât să susţină nu doar seniorii (care, la rândul lor, au contribuit la vremea lor), ci însuşi statul. Căci se poate vorbi – fără a fi asta gratuită literatură de anticipaţie – despre împuţinarea plătitorilor de taxe şi impozite (sau de nevoia imperioasă ca acestea să crească la cote nebănuite), despre eventuale destabilizări grave ale sistemelor de pensii, de sănătate, de educaţie… Câţi vom fi, ce va fi, cum va fi…? Să mai fim sănătoşi şi vrednici cei care suntem, spre a afla (pe pielea noastră) răspunsuri!