Ursuleţ de catifea

…Situaţia e clară. Ori dacă nu era clară, va fi devenit de curând, de când şefa Consiliului Superior al Magistraturii şi-a prezentat în mod decis opinia, punând căciuliţă pe i şi capac peste dorinţele unora (fie din guvernul pus pe tăieri, fie din publicul însetat de tăieri… dacă sunt operate pe alţii) ca magistraţii (fiindcă, dintre românii „speciali”, mai cu seamă ei sunt aduşi la „stâlpul infamiei”) să fie pensionaţi ca restul lumii şi să fie sărăciţi la bătrâneţe. Răspunzând tranşant întrebărilor Digi24, dna Elena Costache a croit un concret tablou de situaţie, din care – pe scurt şi cu vorbele noastre – se poate reţine că profesioniştii pe care îi reprezintă lucrează din greu având o misiune delicată în stat şi societate, le este îngrădită libertatea de a avea şi altă slujbă spre a mai câştiga nişte parale, că o pensie de 11.000 de lei (de tânăr fost judecător) este mică, de asemenea că este cu neputinţă să fie pus semn de egal între ei şi celelalte categorii sociale (am înţelege, mai întâi, profesionale – n.a.), că, oricum, nivelul lor de trai e „normal”, e „mediu”, că independenţa justiţiei este în relaţie cu banul (şefa CSM veni cu detalii; cine să le contrazică?!), el fiind acela care scoate din discuţie „orice tentativă de corupere”, şi că, în fine, să nu uităm!, justiţia este una dintre cele trei puteri ale statului… Aşa stând situaţia, vedeţi dumneavoastră, cine şi cu ce contraargumente ar (mai) putea să vină?

Altfel zis, ce se dă nu se mai cere… Ursuleţ de catifea, ce se dă nu se mai ia.