L.D.CLEMENT
Fără nicio îndoială, înotătorul David Popovici este, în aceşti ani, cel mai glorios sportiv al României, totodată fiind deja unul dintre cei mai mari pe care „i-a dat” România în toată istoria ei. După cea mai nouă medalie de aur câştigată în competiţia mondială – pe care, cum ne-a deprins la poza de podium, în glumă, se preface că o încearcă între dinţi – campionul a declarat, printre altele, cam aşa: …că, aflat pe culoarul lui, caută să nu vadă nici în dreapta, nici în stânga, concentrat să-şi facă treaba, într-o întrecere mai ales cu sine, să facă ce a învăţat la antrenamente că trebuie să facă… Altfel, în zilele de competiţie la Singapore, el a mărturisit şi că ştie ce este teama (tensiunea, fiorii acesteia l-au încercat încât, într-un puseu, aproape că îl copleşise gândul să se întoarcă acasă!), iar după ultima victorie din două a mărturisit că-i pare bine că nu a depăşit (acum) recordul mondial, deoarece, astfel, îşi conservă motivaţia şi concentrarea să se pregătească pentru marile întreceri care vor urma. De altfel, sunt convins că cei care îl urmăresc – la televizor şi în ştirile transmise peste tot – au observat şi că David Popovici este un tânăr înţelept (cum mai rar reuşesc să fie tinerii de vârsta lui), care (ne) demonstrează – în bazin şi în ceea ce mereu (ne) spune cu miez – voinţă, determinare, echilibru, modestie, eleganţă, respect pentru adversari etc. şi, nicidecum în cele din urmă, multă, foarte multă muncă efectuată cu rost. Prin urmare, este de anticipat că David Popovici, văzându-şi astfel de treaba lui, va avea în continuare succes pe culoarul lui. Şi va fi o pildă, un model în treaba noastră…
Comentarii