Vara panterei negre

A fost odată şi-odată, începând din iunie 2025, o panteră neagră care – scăpată din cuşca unui proprietar ilegal de panteră şi alte lighioane din Bulgaria – ar fi trecut Dunărea în România: a) pe jos şi înot (deoarece fluviul era împuţinat de secetă); b) pe Podul Prieteniei, ca pasager clandestin în automobilul unor români care reveneau din vacanţa petrecută în Grecia; c) …; d) … ş.a.m.d. Potrivit, iniţial, unor ştiri cât se poate de serioase (care părăsiră subiectul urşilor carpatini), pantera cu pricina fu văzută (simţită, imaginată etc.) în mai multe locuri din sudul ţării, pe rând sau în acelaşi timp. După care, cu haz, destui au transportat-o virtual, cu poze inteligente pe reţelele de socializare, de făcu pantera turul României. Fireşte, a fost „văzută” şi-n câteva locuri din Suceava. Apoi ştirile s-au stins, glumele s-au răsuflat, iar pantera…

…De mai bine de două săptămâni se caută, cu numeroase efective, pe pământ şi din aer, prin păduri şi pe şosele, un criminal periculos (în principiu, urmărit de autorităţi, însă mai în secret, mai cu modestie, şi înainte de-a deveni criminal…). Nici acesta încă nu-i de găsit.

Şi-n toată această perioadă, de la nivel de guvern, se caută soluţii pentru salvarea bugetului României, inclusiv în sensul tăierii braţelor unei caracatiţe deprinse să o sărăcească, însemnând aceasta de la slujbaşi ai statului rutinaţi a găsi mare profit din slujbele lor, până la o mănoasă economie subterană, posibil înfrăţită cu oameni ai statului. Este de închipuit că, după o vreme, toate astea să fie date uitării, vara caracatiţei să nu ţină, aşa cum n-a ţinut vara panterei negre.