Ce te faci cu ospătarii?

…Dacă nu s-ar fi introdus alertă serioasă că bugetul statului e pe minus, n-am fi aflat nici că la Guvernul României slujesc 8 ospătari care costă, lunar, fiecare, 10.000 de lei, spre a le servi miniştrilor, după fiecare şedinţă de guvern, câte un ospăţ. La care doar o sticlă de suc face cât la restaurant, dar asta ni s-a transmis doar ca să avem o idee cam cât de preţioase sunt bucatele… Ori că miniştrilor ar trebui să li se taie şoferii; cei care au carnet să conducă, iar cei care nu, să vină la Palatul Victoria cu metroul. (Dar nu se va socoti caz de discriminare? Miniştrilor pedeştri ar trebui să li se dea 100 lei/lună ca să-şi cumpere abonament de la Metrorex RA.) Ori că în structurile guvernamentale de sus au rămas în slujbă pensionari, care abia acum sunt rugaţi să renunţe la lefuri, după ce în ţară, în alte structuri, pensionarii au fost trimişi acasă anterior. Mde, se înţelege, premierul (găsit de situaţie cu leafă minoră în comparaţie cu cele ale altor slujbaşi ai ţării) zice, că e lesne de zis. Păi, spre un exemplu, ce te faci cu ospătarii deveniţi cheltuială nesustenabilă?! Că-i uşor să te superi şi să spui că-i pui pe liber (spre a-şi găsi loc de muncă pe piaţa liberă, eventual cu un minim pe economie plus bacşiş sau chiar, vai!, îngăduiţi la o terasă doar pe bacşiş), iar alta e să le cauţi nod în papură potrivit contractului de muncă: poate n-au purtat mereu mănuşi albe, poate şi-au băgat degetele în icre, poate au băut pe după colţ din răcoritoarele miniştrilor anteriori, poate nu ştiu bine engleza şi japoneza, ori poate au lipsit nemotivat sau învoiţi prin concedii medicale. Vedeţi că e dificil? (Eu le-aş da noi sarcini precise, precise şi cuantificabile la cuantă, la proiecte europene, relaţia cu aliaţii ori la altceva de genu’. Şi şoferilor, natural!)