Ceasuri bune

Uite că se vorbeşte în ţară că, după desplafonarea energiei (deci creşterea preţurilor pentru consumatori), furnizorii ar avea în vedere şi o anume înlesnire: preţuri pe ceas, în funcţie de producţia lor şi consumurile noastre; „tarife dinamice” se numeşte asta. Ipoteza ar fi că ni se va da energie mai ieftină între orele 12:00 şi 18:00, iar mai scumpă în „restul” orelor din zi şi noapte (nu, nu se zice despre ieftineală şi, de pildă, între orele 2:00 şi 5:00). De aici s-ar putea pricepe că tarifele dinamice sunt, în cazul consumatorilor casnici, în folosul celor care n-au slujbe şi pot fi acasă în intervalul respectiv. Dar nu, deja zic oarece cunoscători în chestie, (şi) în folosul persoanelor inteligente, care posedă (ori se vor repezi să cumpere) aparate inteligente. Cam aşa spun aceştia: te duci la slujbă (ori, în fine, treaba ta, oricare ar fi), controlezi de la distanţă maşina inteligentă de spălat rufe (că acesta a fost primul exemplu) cu telefonul inteligent şi îi dai ordin să spele (ce ai introdus anterior în ea, cu mânuţele tale) între ceasurile 1:00 şi 2:00 p.m. Sau, de la caz la caz, pui la treabă, în intervalul ieftinit, aspersoarele de pe pajiştea de lângă casă ori fierul de călcat. Ba nu, robotul comandat să folosească, după orar, fierul de călcat. Unul ca mine poa’ să înţeleagă aşa ceva. Prin anii ’80 citii o proză scurtă (vai, am uitat autorul!; nu era de pe la noi) despre un ins stresat că propriul fier de călcat „prindea viaţă” şi, din când în când, umbla prin casă. Uite că târziu îmi dau seama că respectivul fier, circulând ieftin prin încăperi, mai deştept decât proprietarul, intuia presupuse tarife dinamice: prin urmare, aluneca pe covoare şi duşumele la ore târzii din noapte…