Între discordie şi biasare

Eh!, nu-i aşa că v-am captat interesul…? Că doar nu citeşti la tot pasul despre discordie, cât despre biasare, ce să mai vorbim…

Venind timpul acela când se discută tot mai apăsat despre solidaritate, dar şi despre echitate socială, guvernanţii noştri au fost siliţi de această dată să ia în discuţie, mai de voie, mai de nevoie, şi nivelul de salarizare, precum şi cel al pensiilor anumitor categorii socio-profesionale. Aşa încât, imediat după ce premierul în funcţie a vorbit despre pensii de 5.000 de euro ale foştilor magistraţi, Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) a dat o replică oficială printr-un comunicat de presă ce critică faptul că în spaţiul public sunt prezentate ca „regulă de salarizare” veniturile brute ale procurorilor cu cele mai mari funcţii şi cu cea mai mare vechime, catalogând aceasta a fi drept „mostră de informare interesată, creată să genereze discordie”.

Dacă e să fim corecţi, discordia era generată mai demult, odată cu apariţia succesivă a unor texte de lege ce vizau o salarizare ce numai unitară nu era şi care, de altfel, de cele mai multe ori ţinteau spre sectorul bugetar, grija pentru sectorul privat fiind ultima dintr-o presupusă listă a oricăror guvernanţi.

„Proliferarea acestor neadevăruri în spaţiul public (…) a determinat biasarea societăţii în raport cu Justiţia, neinteresând că ar afecta însăşi fundaţia statului de drept”, a mai transmis Secţia pentru procurori a CSM.

Biasarea este tendinţa unei persoane de a se focaliza sau de a prelucra preferenţial anumiţi stimuli, ignorând alţii, în cazul biasării negative a atenţiei publice acuzate de procurori fiind vorba despre creşterea nivelului de alocare a atenţiei către stimulii negativi, comparativ cu cei neutri sau pozitivi, adică ceea ce în limbaj popular se traduce prin expresia „a vedea mereu jumătatea goală a paharului”, amintindu-ne de fatalismul mioritic.

Dezbinaţi de discordia unor venituri de multă vreme lipsite de echilibru social, iată-ne uniţi acum sub „concordia” rezolvării aceluiaşi pentru toţi duşmănos deficit bugetar, la care trebuie să contribuim cu toţii, de la modestul, dar numerosul „popor” cu salariu sau pensie minime, până la destuii privilegiaţi ai bugetului.

Nu-i aşa că, între discordie şi biasare, aţi uitat deja de cei 5.000 de euro?…