La sacrificiu

…Şi ni se tot spune că guvernul, noul guvern care după îndelungate şi încinse negocieri este pe cale să (ni) se zămislească, va fi unul de sacrificiu… Dacă am mai fi noi uşor de impresionat (deşi, din alte puncte de vedere, e clar că naţia e constituită azi din – diferite – majorităţi sugestibile), am avea a ne închipui, în frunte cu premierul şi cei 5(?) vicepremieri, o echipă solidă de persoane care mai de care mai pricepute, propuse de cele câteva formaţiuni politice care s-au înhămat să care greul ţării din acest iunie (toată vacanţa de vară!) mai departe (de fapt, nu greul, cât ţara), trudind cu meserie şi chiar artă 8 ceasuri pe zi, plus încă multe altele peste program, inclusiv noaptea şi în zori, inclusiv sâmbete şi duminici, inclusiv cu riscul ca angajatorul să fie sancţionat că i-a pus la aşa travaliu (apropo, ştiţi care e angajatorul Guvernului României?!…), în fine plus riscul major ca, luând măsuri întru susţinerea (…sustenabilitatea punctuală şi de perspectivă) a statului şi poporului, siliţi de împrejurări să aplice asemenea măsuri, ei să nu fie deloc pe placul norodului!!!… Altfel zis, aşteptarăm cu sufletul la gură să avem guvern şi aşteptăm înfricoşaţi prima şedinţă a guvernului de sacrificiu, spre a afla – după ce am aflat despre tot felul de propuneri şi versiuni – lista certă a măsurilor. Ca să înţelegem mai bine cine şi cum, şi cât, şi până unde se sacrifică.